Stiu cum este, asa fac si parintii mei, de fapt ei nu l-au acceptat niciodata pe prietenul meu!
Sa trecem la intrebarea ta...Incearca sa le spui ca tii la el, ca este un baiat bun si intelegator, ca stie sa te faca sa zambesti atunci cand nu poti si ca de cele mai multe ori te sprijina in tot ce faci, iar cand gresesti iti atrage atentia!
Spunele ca relatia voastra inseamna mult pentru amandoi, ca nu este chiar asa usor sa renunti la cineva, ca iti trebuie timp si chiar daca ei ti-ar oferii tot timpul din lume numai sa te desparti de el, nu o vei face...
Incearca sa vorbesti deschis macar cu unul din parintii tai, tatal sau mama ta, deobice mamele ar trebui sa fie mai deschise la astfel de subiecte, asa ca incearca sa-i explici ca este o relatie la care tii mult si ca nu vei renunta si ca ea nu va obtine nimic daca incearca sa te desparta de el, decat va reusii sa te indeparteze de ea si sa te faca sa te inchizi in tine!
Bafta :*
Buna...
Ar trebui sa-i faci intr-un fel sa inteleaga ca este un baiat cuminte (daca e. daca nu e, las-o balta)
E normal chiar foarte normal ca parintii tai sa-si faca griji... Poate au ei un motiv de nu-l mai suporta. Apropo, cati ani ai?
see you soon!
Opaaaaaaa, si eu am avut asa ceva aproximativ, dar ca se repeta atunci cind mama ei era enervata pe ceva, dar fata are conceptia sa beton, si a putut rezista in fata ei, si eu de natura sunt un baiat cuminte si bun la suflet, si uite ca acum e mai ok, mama ei sa invatat cu mine, am dat dovada de maturitate, si stabilitate si evident i-am aratat cit de tare tin la fiica ei, asa ca fii activa, vorbeste si cu ei ( sa fie mai indulgenti, mai toletranti) ca asta e fericirea ta, si cu baiatul vb( sa aiba rabdare) ca totul se va calma...succes