Pai depinde din ce motive parintii tai nu sunt de acord cu relatia voastra.Incearca sa vorbesti si le explici cat de mult insemna iubitul/relatia voasta pentru tine si ca tu ai depus suflet pentru aceasta relatie si ca vei lupta pana la capat. ar trebui sa te inteleaga mai mult.
In situatia aceasta nu esti singura care trece prin asa ceva, printre asta mam numarat si eu, de abia dupa ce m-am mutat cu el impotriva ambilor parintii ai mei/ai lui au inteles adevarata valoare a mea.iti doresc sa lupti si mult succes.
Stati de vorba cu parintii tai, de ce nu sunt de acord, ce ii deranjeaza si cum puteti sa remediati aceasta situatie.Parintii sunt destul de pretentiosi si suspiciosi in privinta unui partener, asta pentru ca vor tot binele din lume pentru copilul lor. Din exces de zel, uneori mai gafeaza.Important este ca va iubiti, demonstrati-le asta si parintilor tai si nu neglija sfaturile lor si respecata-i indiferent de pozitia pe care o au fata de partenerul tau. O sa le treaca.cu timpul, cand vor reusi sa-l/s-o cunoasca mai bine, cand se vor obisnui cu el/ea.
Daca vorbesti la trecut "a durat", e cam clar in ce parte inclini. Eu zic sa te mai gandesti si din perspectiva parintilor: e adevarat, uneori sunt exagerat de protectori, insa uneori altii vad lucrurile mai bine, pentru ca nu sunt implicati. Sa iti dau un exemplu. O amica, de 13 ani, avea o relatie cu un tip de 26. Parintii ei i-au interzis sa se mai vada cu el, ca tipul o minte, ca e mai mare si vrea alte lucruri etc. Ea, indragostita pana peste cap, a continuat sa se vada cu el pe ascuns. Tipul ii facea declaratii, ii dadea cadouri... Pana intr-o zi, cand, presata de parintii ei, ea i-a spus cum stau lucrurile, ca nu se mai pot vedea. Erau in plina strada si el a inceput sa o loveasca si sa o jigneasca. O femeie a chemat politia, proces si ordin de restrictie. Nu spun ca aceeasi ar fi situatia, insa uneori e necesar sa ne departam de o situatie si sa o privim cu ochi obiectivi. Daca esti convinsa ca e doar vorba de protectia parintilor tai, incearca sa discuti cu ei, sa le spui ca tineti unul la celalalt, ca e o relatie serioasa, poate sa il aduci sa il cunoasca sau sa iesiti toti la un film, ceva. Iti recomand sa te abtii de la pupaturi si pipaieli de fata cu ei. Si vezi, poate pana la urma le demonstrezi ca stii ce e mai bine pentru tine, daca asta e cazul.
Nu te opune ci incearca sa-i faci sa-l indrageasca. Nu spune nu ci incerca sa-i faci sa-l cunoasca asa cum il cunosti tu. Nu te revolta ci incearca sa-i convingi ca este un om ca toti ceilalti care te iubeste si care te respecta.
Fa ce vrei tu. Dar nu neglija scoala si nu intarzia mai mult de 40 min acasa, ca sa nu aiba ce sa-ti reproseze.
Nu vreau sa renunt la relatia asta...nu stiu care a scris mai jos " se vede spre ce parte bati" sau ceva de genu.nu bat decat spre o parte : continui relatia asta pana la capat, pentru ca il iubesc enorm de mult, il ador.chiar daca parintii mei nu sunt de acord... o sa continui si o sa fac tot posibilul sa mearga in continuare si sa ajungem si la 10 ani impreuna nu numy 2-3
parintii mai sunt "doar grijulii" q mine... da` mai mult imi fc rau...chiar i-am spus mamei mele intr-o seara ceva de genu " intelege ca nu ma poti despartii de el, pentru ca ma face fericita, pentru ca il iubesc...si nu my incerk sa imi impui sa nu ma my vad cu el...pentru k u zici ca nu vrei sa ma vezi suferind, dar cei care ma fc sa sufar sunteti voi "...
iar mama mi-a zis ceva de genu : " si ce vrei sa te arunc in bratele lui".
i-am zis : " nu sa ma arunci in bratele lui, pentru ca asta no sa fci niciodata, stiu ca vrei sa ma protejezi, dar nu asa..."
mama : " e viata ta la mijloc, in fond eu te las sa fci ce vrei... dar asta nu inseamna sa te las sa umblii q el pentru ca nu sunt de acord"
eu : "asa e... e viata mea, tocmai de aceea pot sa hotarasc singura ce e bine si ce e rau pentru mine, ce ma face si ce nu ma face fericita...si stiu ca el ma va face fericita in continuare, chiar daca tu nu crezi asta"
si cam asta a fost una dintre discutiile mele cu mama, nu de alta da` cu tata nu se poate vorbii cu asta...
poate cineva o sa rada, dar am fost si la un psiholog, care ma sfatuit sa vb de N ori cu parintii pana ii conving, dar sa ma pun si in locul lor...am facut asta.m-am pus in locul lor, dar n-am reusit sa inteleg dc nu ma lasa sa umblu cu el.
Nu " a durat"... o sa dureze mult mai mult de 1 an...pentru ca nu iubim enorm de mult
Presupun ca parintii tai au si o experienta de viata si pot sti ce e bine si ce nu pentru tine.
In fond iti vor doar binele.
Prin acelasi lucru am trecut si eu...am indurat certuri cu parintii..."pedepse".nimeni din familie nu era de acord dar nimeni si vb aia "saracu" de el era scolit.muncitor frumos... pur si simplu asa li s-a pus pata dar i-am facut sa intelega ca el ma face fericita.adica ma facea si am tras atat la urma pentru nimic.gandeste-te bine dar foarte bine daca merita pentru ca parintii fi sigura ca nu iti vor raul... vor doar sa nu suferi...pentru ca ei sufera mai mult atunci cand te vad pe tine suparata trista... ai grija doar ca mai incolo sa nu te intrebi "cum ar fi fost daca."
...DEPINDE SI CATI ANI...DEPINDE SI MOTIVUL PENTRU CARE NU VOR...
...CATEODATA E BINE SA LUAM IN CONSIDERARE SI PARERILE LOR ORICAT AR FI DE CIUDATE:d
Stiu eu de ce nu te lasa sa fii cu el. l-au vazut k nu e tocmai baiatul ce invata, asa cum le place parintilor, si de aceea nu le convine. sa nu te intereseze, k doar stiu cat tii la el
Deutsa, daca parintii tai nu sunt de acord cu aceasta relatie, inseamna ca au un motiv intemeiat. Daca iubitul tau este mai mare decat tine, este normal ca parintii tai sa nu fie de acord cu aceasta relatie, deorece apar anumite riscuri, iar ei, ca si parinti au dreptul sa decida pentru tine intr-o oarecare masura, mai ales daca tu esti minora.Incearca sa porti o discutie deschisa cu ei pe aceasta tema, si asteapta rezultatul.Scrie-mi,ca sa te pot ajuta incontinuare!
Sa nu renuntati si sa ii zici prietenului tau sa le demonstreze parintilor tai ca tine la tine si ca va meritati unul pe celalalt
In aceeasi situatie sunt si eu.parintii mei nu il vor pentru ca este jumatate rrom jumatate roman. si lor din aceasta cauza nu le place de el, si il iubesc prea mult suntem impreuna de 10luni si am trecut prin multe incercari impreuna si am trecut peste toate, si nu pot sa ma despart de el din cauza diferentei asta ca eu sunt romanca si el jumatate rrom, si parintii mei stiu cat de mult ma iubeste si eu la fel dar nu vor sa accepte asta, assa ca si pe tine te sfatuiesc sa lupti daca va iubiti cu adevat nu renuntati
:*:*:*
Eu am luat bataie pentru un iubit de la parinti si am indurat certuri si multe altele... el era mai mare ca mine cu 3 ani. acum avem o elatie super frumoasa si nu vreau sa o strice nimeni pentru ca ne iubim mult.ne intalnim pe furis. tu trebuie sa vb cu mama ta daca e o persoana intelegatoare(mama mea e f severa). eu am o viata najpa...asa mi-au facut-o si mi-a vor face parintii, vreau sa cresc mai repede si sa scap de ei. tu daca nu poti sa vb cu ei zile ca nu te mai vezi cu baiatu si tu te intalnesti pe furis cu el. dar daca poti sa vb cu ei explica-i pentru ca e cea mai buna solutie.bafta
Cam in aceeasi situatie sunt si eu doar ca parintii mei nu ma lasa sa stau cu el deoarece spun ca e de la tara si ca nu are facultate...(lucru ce nu este devarat). Recent s-a mutat in Bucuresti si nici asta nu le convine, iar eu am avut si am in continuare certuri grave cu parintii doar pentru faptul ca am incercat sa le explic ceea ce simt pentru el. Din pacate ei nu stiu ce sunt sentimentele.Noi am hotarat sa luptam unul pentru celalalt pentru ca suntem impreuna de 3 ani, timp in care nu ne vedeam decat de cateva ori pe an si de accea consider ca marita sa mai astept un an pana cand voi fi majora. Pot doar sa-ti spun ca in cazul in care parintii tai nu te inteleg, tu sa zici ca ei si sa faci ca tine. Succes
Si eu sunt in aceeasi situatie...Sunt cu el de 1 an si 5 luni si parintzi nu sunt de acord cu el ca nu stiu ce ca e golan ca nu e pentru mine. Tinem enorm unul la altul, m-am saturat, le-am explicat dar degeaba. Am vrut la un moment dat sa plec de acasa.Nu stiu oricum de vb cu ei nu stiu daca ar merge. Dar incearca!
Si eu sunt in aceeasi situatie.Parintii mei nu sunt de acord cu relatia noastra.Nu stiu ce voi face. Le inteleg motivele lor, ca le este mai mere decat mine ca 5 ani. Dar asta nu conteaza, eu sunt fericita alaturi de el.Mai mult, nu voi renunta asa de usor, deoarece ii iubesc de 1 an si nu pot renunta asa usor la el. ii iubesc enorm, ne iubim mult.
Poi sa ii faci pe ai tai sa inteleaga k tii la el...si nu renunta ca mai tarziu o sa iti pare foarte rau...
Exact in aceeasi situatie sunt sieu. E foarte greu de luat o decizie.Eu am hotarat sa lupt si daca va fi sa ma despart de el, se va intampla asta pentru ca eu voi vrea, nu parintii mei.Mai bine stii ca e decizia ta si iti asumi responsabilitatea, decat sa traiesti cu regretul ca nu ai incercat.
Pey nu renuntati la relatia voastra...
este adevarat parintii ar trebui sa aiba o opinie dar nu radicala deoarece da ei tiau dat viata dar nu au dreptul sa tio si conduca...
mai bine faceti ce va spune inima...si poate organizati o intalnire cu parintii tai cu parintii lui cu voi poate reusiti sa discutati si aranjati lucrurile...:*
Lupta pentru iubirea ta ca in aceiasi situatie sunt si eu si stiu cum este fii tare