Știi nu tot timpul primim ce dorim de la viață. Știu că nu este ușor de suportat un divorț, am trecut și eu prin asta. Efectiv mă ascundeam după pat ca să nu-i mai aud, era teribil.Fiecare vrea ceva de la mine, iar eu eram doar o fetiță naivă de 5-6 ani.Nu înțelegeam ce s-a întâmplat, nu știam nici adevărul.Am început să o urăsc pe mama fără să știu adevărul, iar când l-am aflat a fost un șoc și povestea aia m-a adus într-o stare deplorabilă.(nu că ăsta ar fi singurul motiv.)
Oricum vreau să insinuez că după acel divorț tot am suferit, dar am scăpat de certurile lor.Adică mă înțelegeam cu ambii chiar dacă pentru tot ce s-a întâmplat acum poate trebuia să-l detest pe tata.
Iubește-i pe ambii, nu-i judeca și lasă-i să-și rezolve singuri problemele. Dacă vrei să vorbim despre tot ce simți tu acum putem vorbi în privat sau pe mess. Sper că ți-am fost de folos!
Nu știu, incearcă o discuție toi trei, unde să analizați pierderile și/sau consecințele aceestei decizii.Incearcă să-i convingi și incearcă să nu opui unuia dintre ei, situația e cam fragilă.
Sper să te simți mai bine.
P.Sω
Din cate am inteles, este mai complicata situatia, vezi cum faci sa reusesti sa vorbesti tu cu ei, dar sa fiti toti 3 prezenti, sa le explici ca nu poti alege intre ei si ca n ai cum sa renunti la unul dintre cei doi, ca ii iubesti enorm. Iti alegi tu cuvintele, dar important e sa i faci sa inteleaga ca mai facem si greseli in viata si nu ar fi corect sa destramati o familie pentru o cearta, mai ales ca este si un copil implicat.
Multumesc,dar tata ajunge destul e rar acasa, deci trebuie sa mai astept ceva...
Multumesc de raspuns
Diorrus întreabă: