Ceea ce ai tu seamănă putin cu un sindrom post-traumatic si cu nițică anxietate.
E clar ca realitatea si viata ta au fost influențate de ceea ce vedeai tu cand erai mic la părinții tai.
Trebuie să înțelegi că lucrurile astea nu te definesc pe tine si nu esti ceea ce ti-ai implementat tu in capul tau.
Dacă poți, incearca sa mergi la un psiholog. Daca nu poti incearca sa faci tot ce ține de puterile tale sa iti îmbunătățești viata. Sa stii ca banii nu definesc un om si nici gradul lui de fericire. Am lucrat pentru oameni foarte bogati, cu niste case de ma durea capul cand le vedeam, daaaar ei erau cu moralul la pământ. Aveau foarte multe griji, nu puteau dormi noaptea, mereu aveau probleme, copiii lor erau bolnavi etc. Sa ai bani nu te face neapărat un om fericit, din contra, asta iti poate cauza mai multe griji decât crezi. Încearcă să iti identifici exact fricile tale si sa le scrii pe o foaie, apoi să iti pui următoarele intrebari la care tot tu sa scrii raspunsurile pe aceeași foaie: ce se poate intampla in cel mai rau caz? Exista solutii pentru lucrul acesta? Ce pot face din ceea ce ține de mine?
Sa te injosesti pe tine si sa nu ai incredere in tine e ceva ce iti va afecta viitorul. Încearcă să te automotivezi zilnic, sa ai o mantra a ta, de genul: eu sunt puternic/ Am incredere in mine./ eu pot sa fac tot ce imi propun. Repeta-ti asta, scrie pe o foaie si pune-o undeva la vedere. La un moment dat creierul tau o sa proceseze informația pe care tu i-o impui si o sa vezi ca o sa ai o parere mai buna despre tine.
Legat de faptul că nu vrei sa spui cuiva ceva ca să nu se supere, nu mai face greseala asta. Din nou, treci peste teama asta. Altii nu ar gândi asa daca ar fi in locul tau si ar face orice sa te stie cu moralul la pământ. Ai dreptul sa iti spui parerile, chiar daca afecteaza sau nu pe altii. Construiește încet increderea in tine, cărămidă cu cărămidă si intelege ca esti un om bun, cu potențial, care se va descurca de minune
Chestia cu cearta de fata cu tine... o inteleg mai bine decat oricine. Nu stiu cum nu am innebunit.
In cazul meu, am renuntat la tot ce tine de asta.
In cazul tau... renunta si tu. Vrei si esti constient ca nu poti spune acele lucruri. Atunci fa asta si punct. Doar asa o sa rezolvi. Daca se supara ce? Nimanui nu ii pasa. Tu nu te superi? E viata ta.
Fa exact ceea ce vrei sa faci in viata. Chiar daca nu vrei sa superi persoane. Da-i naiba.
Iti garantez, atat timp cat tu consideri ca faci ce e bine, ce trebuie sa faci, ca nu o faci cu rautate si o faci ca trebuie facut, dupa o sa te simti de 10 ori mai bine. Te asigur.
Succes!
Da...te înţeleg perfect. Şi la mine în familie au fost certuri de-a lungul anilor, în copilăria mea.
Şi eu am devenit la fel: timidă şi anxioasă. Şi mie îmi era teamă să spun nu, de teamă să nu supăr pe cei din jur şi mă complăceam în diverse situaţii neplăcute, dar am început să prind glas şi să nu mai permit orice şi nu mă mai iau după cine nu trebuie.
Dacă eşti încă minor, recomandarea mea este să te duci la psihologul şcolii şi să-i spui toate astea. Nu trebuie să-ţi fie ruşine căci el e un om cu pregătirea necesară în domeniu care înţelege lucrurile astea.
Cere-i şi cărţi pentru dezvoltare personală. Şi acelea te vor ajuta.
Schimbarea poate veni numai de la tine. Odată ce îți impui sa gândești numai pozitiv, sa fii vesel și plin de energie îți garantez eu ca îți vei schimba total felul de a gândii. Eu, de la o persoana trista, fără energie sau speranța am devenit foarte vesel. Bani vin și pleacă, mereu vor exista momente în care ii ai sau nu, pur și simplu uita de ei și lupta pentru viitorul tău, astfel încât sa nu duci lipsa lor cât se poate de mult.