Suntem ființe sociale, ne stă în fire să fim critici, chiar și cu persoanele apropiate nouă.
Cu toate acestea, părinții ne vor întotdeauna binele, iar criticile acelea, chiar dacă unele sunt mai acide și pline de ură, ne fac să fim mai înțelegători.
Nu spun să își asculți îndeaproape părinții astfel încât să te limitezi, mai degrabă să te auto-analizezi și să vezi dacă chiar ești leneș sau dacă ai meritat cele spuse de părinți.
Da normal ambi.
Ultima acuza ce mi-a adus-o mama a fost ca am slabit si mi-a fost rau de am ajuns la spital pentru ca eu am vrut.Ca am tinut eu cure de slabire cica (nu e adevarat) si nu a zis o secunda "mai fata poate ai probleme".
Am spus asta pentru ca cel cu dracu, sa te ia...sa iti faca, sa iti dreaga le aud aproape zilnic.
Ma critică doar pe drept, fara injuraturi, amenințări sau exagerări cu "cea mai". Nu cred că ar fi normal sa te trateze părinții asa.
Sau esti blestemul vietii mele, animalule,
de ce mi te a dat dumnezeu, cu ce am gresit, ce am facut in alte vieti sa merit asta?!; imi doresc sa nu te mai fi facut, sa putrezeasca carnea ta, animal nebun, te internez la ospiciu, nu te sufar, vreau sa te vad mort.
"NU STIU"...
Viata e o diarie.
Ai o viață tristă
Asa fac majoritatea, dar nu o fac din motive rele. Poate sunt suparati ca nu iti indeplinesti sarcinile, si asa reactioneaza ei.Incearca sa fi mai responsabila, sa faci ceea ce zic, ca iti vor binele si o sa vezi ca situatia se va schimba in bine.Dar exista si cazuri in care injura si critica pur si simplu, desi le faci tot ce iti sta in putinta.In cazul al doilea, nu ai ce sa faci, decat sa rabzi pana iti vei lua tu viata in maini.
Mie nu mi s-au adeseat niciodata parintii in felul acesta. Sunt foarte intelegatori cu mine
anonim_4396 întreabă: