Pe mine ma iubeste cineva? Colegii ma ursc parintii la fel, si azi m-au batut pentru ca am facut curatenie in camera mea apoi mama mi-a imprastiat toate cartile si urla ca eu am fact si pe mine cine maapara, parintii divortati pe tata nu il intereseaza de mine, casatorit cu 2 copii... stau cu bunica si mama... de ce mai traiesc mai bine as murii nimanui nu ii pasa de mine toata lumea ma detesta, oare cineva imi vasimti lipsa?

Toți trecem prin asta mai devreme sau mai târziu. Toți avem senzația la un moment dat că toată lumea ne urăște, că nu suntem apreciați.
De ce să îți blestemi viața pentru niște oameni idioți de care vei scăpa în câțiva ani? Gândește-te că va trebui să-i mai suporți până când împlinești 18 ani, devii majoră, și pleci. Sau dacă nu vrei asta, rămâi și suporți.
Simți un sentiment de teamă, de singurătate, un sentiment constant ce îți complică viața! De ce nu încerci să o simplifici?
Lumea e dură, nimeni nu se gândește la tine sau la fericirea ta. Nimeni nu se gândește la ce îți lipsește, sau la dorințele tale. Ești un nimeni în Univers, știi bine asta! Dar poți fi un nimeni fericit, ce își trăiește viața la maxim, bucurându-se de prezent, sau un nimeni ce abia așteaptă să se sinucidă.
Totul depinde de tine! Să știi că TU ești singura sursă a fericirii tale; iar dacă vrei să fii fericită, nu ai nevoie de un motiv, ești și gata!

Mda stiu ce simti...
Cineva drag mie mi-a spus odata ''Nu te astepta ca cineva sa te placa, daca tu nu te placi''(sfatul asta nu prea l-am folosit pentru ca-s o idioata, dar tu nu trebuie sa fii ca mine)Invata sa te placi asa cum esti, chiar daca eu nu pot sa fac asta, tu trebuie sa poti.Si parintii mei sunt divortati si eu am suferit mult si inca mai sufar, dar nu renunt.Fi o luptatoare,nu o lasa care va atrage multe suferinte,pentru ca chiar daca nu pare esti iubita.(mno stii cat de usor e sa abandonezi un copil? Nu-ti trebuie instructiuni...)Si eu am simtit si simt asta, dar... nu renunt, nu-s o lasa, lupt pentru ce vreau, plang si dupa trec peste opstacol.
Sper sa te mai gandesti la ce ti-am zis.

Nu face prostia vieţii tale,doar pentru un moment de depresie,care va trece rapid. Gândeşte-te că nu eşti singurul om de pe Pământ care trece prin asta,şi gândeşte-te că nu vei singură pentru totdeauna.
Totuşi,în viaţă nu poţi fi mereu fericită,trebuie să mai ai şi momente grele,de supărare,dar care şi ele te ajută într-un anume fel,că până la urmă tot răul e spre bine.
Legat de chestia "oare cine-mi va simţi lipsa?"...să nu te mai gândeşti niciodată la asta,oricine,oricât de bun prieten îţi va fi,nu-şi va aduce aminte de tine toată viaţa, tot te va uita. Singurii care vor rămâne cu imaginea ta în minte mereu, vor fi părinţii tăi.
Chiar dacă e scurtă, viaţa e frumoasă cu bune şi cu rele, învaţă să te bucuri de ea.

Buna, Claudia,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Draga mea problema ta nu se poate discuta sau rezolva aici...Incearca sa vorbesti cu psihologul scolii.Te va ajuta mult.Si fa diferenta dintre psiholog si psihiatru.La psiholog te duci cand ai probleme sociale sau familiale, ca ale tale.Pentru nebuni e psihiatrul.Asa ca fara nici un fel de rusine sau abtineri apeleaza la psihologul scolii! E cel mai bun sfat pe care il pot da in situatia de fata...

Buna.
Te rog sa nu faci vreo prostie. Cred ca treci printr-o perioada mai grea. Dar asta nu inseamna ca totul va merge rau si pe viitor pentru tine. Imi pare rau sa aud ca mama ta nu te sprijina , dar are si ea problemele ei...
Cunosc si eu cazuri de genu'... O colega de-a mea a vrut sa se arunce de pe bloc pentru ca parintii ei sunt divortati si pe ea n-o mai baga nimeni in seama. Daca nu eram eu si inca o prietena acum nu mai era printre noi. Si tatal ei s-a recasatorit si actuala lui sotie are 3 copii, nu cu el, dar pe care prefera sa-i creasca, in loc sa-si ajute cele doua fice care nu se inteleg intre ele.
Dar ea ne are pe noi, colegele, langa ea.
Normal ca esti iubita, mama ta cred ca te iubeste dar nu mai stie sa-ti arate asta... Trebuie sa ai rabdare, toti avem aceste perioade foarte proste in viata, doar ca la varste diferite.

Ai incredere in tine si mult succes. Daca te mai pot ajuta cu ceva, aici ma gasesti .
Ai grija de tine, sper ca te-am ajutat macar putin

Incearca sa vorbesti cu cineva, sa te descarci, nu alege calea neagra..cineva acolo sus te iubeste dar te pune la incercare :*