Perioada adolescentei este una foarte grea atat pentru adolescentul in sine cat si pentru parintele acestuia. Am nevoie de parerea voastra. De ce credeti ca exista aceasta bariera intre generatii care face aproape imposibila comunicarea dintre un adolescent si un adult? Zic aproape, pentru ca in multe cazuri nu exista probleme. Al cui e meritul in aceste fericite cazuri? Al parintelui sau al adolescentului? Ce am putea face sa depasim aceasta criza majora?
P. s. Dau fundita...

Pai sora mea e adolescenta.si a inceput sa aiba probleme cu parintii mei. dar eu tot o sfatuiesc incearca sa ii multumesti si pe ei prin unele modalitati dar nu uita de tine. fate fericita.sau daca nu. poti vorbi cu ei.serios.

Buna! Ca sa puteti comunica cu, copilul dumneavoastra si ca sa il intereseze sa vorbeasca cat mai mult si sa doreasca lucrul asta trebuie sa ii intelegeti stilul de viata, muzica, filmele, cartile etc chiar daca nu sunteti de acord cu stilul lui trebuie sa va straduiti pentru ca niciodata nu isi va schimba parerea decat pana la maturizare.Trebuie sa va informati de stilul lui si sa pareti foarte interesant si tot odata sa ii explicati pericolul care poate sa il intalneasca.Nu trebuie sa il "sufocati" incercand de prima data sa il atrageti, totul se incepe de la litera A. Sper ca sfaturile mele sa va ajute! Mult succes!

Adolescentul ar zice ca e vina parintelui si parintele ar zice ca e vina adolescentului.In unele cazuri adolescentii si parintii lor chiar nu se inteleg...asta e...parintii nu ii alegem noi

Eu cred ca daca parinti ar fi intelegatori si ar incerca sa vorbeasca cu copii lor cu calm ar fi altceva dar inz iua d azi daca adolescentul face ceva parinti cand afla ii pedepsesc si fac mai rau.stiu ca parinti ne vor binele dar atata timp cat au fost ca noi de ce nu incearca sa fie prieteni cu noi si nu "dusmani"? stiu ca o sa ne dam seama mai tarziu da totusi. un pic d intelegere din partea lor n-ar strik...