Please,povesti triste, f. triste, EXTREM de triste! Vreau sa ma intristez putin. Povesti triste de dragoste va rog! Mersi, la cea mai emotionanta dau fundita (Sorry daca am gresit categoria)

1.Se zice ca unii oameni se nasc pentru a fi doctori,ingineri, avocati, etc.Eu insa consider ca m-am nascut pentru a iubi si a fi indragostita … Asta e soarta cred si sper ca intr-o zi sa ma iubeasca cineva si pe mine…

Povestea mea de dregoste? A inceput acum 8 luni de zile cand am crezut ca intr-adevar am gasit persoana pe care se pare ca o cautam de dinainte de a ma naste… A fost in Grecia cu trupa cu care dansez,iat acolo am trait ceea ce se pare ca se numeste aici pe pamant "poveste de dragoste"…Am trait alaturi de B. ceea ce probabil nimeni nu va mai trai vreodata. Suna cam patetic si cam trist,dar firul s-a rupt atunci cand ne-am intors acasa. Imi zic cateodata ca a fost doar un vis,dar pozele imi spun ca a fost realitate…

Intr-adevar,chiar si ingerii cad… Am cazut si eu… Pentru ca poate am iubit prea mult… dar sa fie oare asta motivul pentru care am cazut in abisul iubirii?

Poate ca da… Mi-ar place ca povestea aceasta de dragoste sa continue… si sa nu uit ce inseamna "a iubi"…

Te iubesc mult, dar in continuare totul depinte numai si numai de tine…

As vrea sa fii tu Ingerul care sa ma ridice din nou asa cum ai facut atunci, in Grecia, cand am crezut ca ma iubesti cu adevarat…

Si un sfat pentru toata lumea: iubiti din tot sufletul, char daca veti cadea… Caderea in iubire e foarte frumoasa…
2. Povestea mea de dragoste a inceput de mult, de foarte mult timp. Aveam unsprezece ani, eram o copila, ne cunoastem de cand eram mici. El e cu 4 ani mai mare decat mine. Cand l-am vazut pentru prima oara a fost dragoste la prima vedere, el era impreuna o fata de 2 ani, (cred ca o iubea). Soarta a facut k el sa se desparta de ea si atunci l-am facut fie cu mine. Nu a durat mult si ne-am despartit ( era de asteptat) nu eram decat doi copii care nu stiau ce simt unul pentru celalalt. Timpul a trecut, insa dragostea mea pentru el crestea pe zi ce trece, nu l-am putut uita niciodata, desi atunci eram o copila si nu stiam ce inseamna cu adevarat dragostea. Dupa trei ani de zile din nou acea soarta ne-a readus unul langa celalat. Era intr-o noapte plictisitoare de Pasti, amandoi eram la bunici. Stand cu prietenii mei, glumind si razand, apare el….In momentul acela ceva din mine a tresarit, inima mi-o luase razna, parca vroia sa-mi iasa din piept. In noaptea aceea destinele noastre s-au unit din nou. Timpul trecea si noi eram impreuna, ne iubeam si eram fericiti…pana intr-o zi cand am aflat ceva ce mi-a schimbat radical viata…el…acel om care era totul pentru mine si credeam in el cum nu credeam in nimeni… se droga. Il vedeam cum se distruge singur…vroiam sa-l ajut dar nu lasa pe nimeni sa faca lucrul acesta. In momentul acela mi-am pus multe intrebari daca merita sau nu iubirea mea, pentru k in tot acest timp cand eram fericiti el m-a mintit. Am stat mult pe ganduri, dar inima imi juca feste. Constiinta imi spunea ca nu mai are rost, dar iubirea mea nu putea sa treaca asa de usor, inima nu ma lasa sa-l parasesc tocmai in momentul cand avea cea mai mare nevoie de mine. Asa ca am ramas langa el… sprijinindu-l si ajutandu-l sa depaseasca momentul acela distrugator din viata lui… si impreuna am reusit. Trecusem prin multe si am crezut k in sfarsit putem fi fericiti, k putem sa ne iubim fara sa ne stea nimeni in cale… dar m-am inselat…. nu a trecut mult timp si a plecat de langa mine.Mama lui l-a convins sa se duca in armata, sa faca o scoala militara. Atunci cand a plecat nici unu dintre noi nu a stiut ce ne astepta… si a plecat departe. Doi ani de zile ne-am vazut o data la doua saptamani, poate si mai mult…insa iubirea noastra a rezistat. In timpul acesta am trecut prin multe…certuri, gelozii….dar nimic nu ne-a facut sa ne despartim, distanta parca ne unea mai mult. Au trecut cei doi ani in care a fost departe de mine si in sfarsit venise momentul in care puteam sa fim amandoi. Iubirea noastra trecuse deja prin multe incercari, mult prea multe ca sa mai poata sa ne desparta ceva. Multa lume era invidioasa pe dragostea care era intre noi…A sosit momentul cand el a venit acasa… dar din pacate nu pentru foarte mult timp…urma sa plece din nou si de data aceasta nu stiam pentru cat timp.
Nu mai puteam, distanta aceasta imi sfasia inima, viata mea nu insemna nimic fara el…totusi trecuse prea mult timp, il iubeam prea mult ca sa ne desparta distanta. Asa ca am ramas in continuare alaturi de el, l-am sprijinit in tot ce face, el zicandu-mi k face acest lucru pentru noi, sa ne fie mai bine in viitor.Au trecut anii, acum suntem impreuna, au trecut cinci ani de iubire, suferinta, gelozie, certuri…si multe altele. Am trecut amandoi prin bune si prin rele, dar iubirea noasta creste…am ajuns la concluza k "ochii care nu se vad NU se uita", inca il mai astept sa vina acasa langa mine, nu stiu cat va mai fi pana atunci. Nu ai cum sa treci prin iubire daca nu ai trecut si prin suferinta sau gelozie sau nopti de lacrimi gandindu-te la el. Asa au trecut cinci ani de zile din viata mea si or sa mai treaca. Nu stiu de ce am facut toate astea…poate ca asa-i iubirea, trebuie sa suferi. Dar va veni si acea zi cand stiu ca vom fi fericiti o sa fim impreuna si nu va mai exista nici un impediment in relatia noastra. Uneori cred ca si distanta asta ne-a tinut impreuna… daca am fi fost zi de zi amandoi poate ca pana acum am fi fost certati de mult.

Sper k nu v-am plictisit cu aceasta poveste de dragoste, dar ea este viata mea si sper sa va gastiti si voi jumatatea pentru k eu am stiut din prima clipa ca am gasit-o.
3.Un zambet a fost suficient… pentru a-l iubi… lumina ochilor lui mi-a orbit sufletul, vorbele spuse imi sunt si acum tiparite in minte. fiecare cuvant, fiecare soapta. vocea lui… o voce suava, gingasa ce ma alina mereu… stateam ore-n sir si discutam… discutam orice, despre soare si luna, despre moarte si viata, despre vreme, despre noi… despre lumea mea sau lumea lui… nu m-a atins niciodata, cu toate ca am impresia uneori k pe obraz ii simt parfumul… e departe de mine. mult prea departe, l-am cunoscut pe net, cand privirele ni s-au intalnit am simtit amandoi ceva puternic…. cred ca jumatate de ora ne-am privit fara sa ne scriem macar un cuvant…. of… ce ochi, ce buze, ce om…. un inger… ce cobora in fiecare noapte in visele mele si-n fiecare zi era acolo, in lumea lui, ma astepta…. nu-mi cerea nimic… doar imi oferea, ma facea sa zambesc chiar si atunci cand credeam k e totul pierdut… stia sa-mi stearga lacrimile fara sa ma atinga…. stia sa-mi vorbeasca fara cuvinte. doar prin priviri… m-a facut sa iubesc uratul existent in lumea mea…. sa iubesc ploile, furtunile… sa ma iubesc pe mine…. si pe el. il iubesc foarte mult… si stiu ca si el ma iubeste… mult… dar mereu acelasi dar… mi-a promis k va veni, ma va strange in ale lui brate. va fi langa mine…. de o saptamana nu mai stiu nimic de el. am incercat sa-l sun, are tel inchis iar pe msn e mereu offline…. de o saptamana nu reusesc sa ma concentrez asupra studiilor. ma gandesc doar la el, si plang, alerg, ma ratacesc, simt ca ma prabusesc. totul e o nebunie inecata in ceata durerii…. nu mai vreau sa sufar… imi pun prea multe intrebari… daca i s-a intamplat ceva? daca nu ma mai vrea? prea multe intrebari… prea multa iubire… prea trista lumea mea fara el. de fapt fara el totul e lipsit de rost. nu pot sa merg mai departe… m-a invatat multe dar nu m-a invatat cum sa traiesc fara el…. fara vorbele lui, privirea lui… iubirea lui…… imi lipseste… si-mi va lipsi… mereu… eu inca il astept…. prea trista aceasta asteptare… prea trista sunt eu. prea trist e totul fara iubire……. Iubiti si iubiti-va……. traiti cu un singur scop:sa daruiti…. daruiti totul celui drag, caci tare trist e sa ai ce oferi dar nu ai cui.
4.Si totul a inceput ca o joaca… ea fata fitoasa d la buc.care cica se juca cu toti baietii si el cuceritorul din provincie… amandoi mandrii… ea nu avea teama de nimic… el se temea d ea..sa nu se faca d ras..sa nu sa joace ea cu el…. pentru amandoi a fost o joaca… dar timpul trecea si lucrurile se schimbau… ea incepea sa tina din ce in ce mai mult la el..asa parea si el.k tine la ea… parea k lucrurile devin serioase… ea era fericita… cu toate k stia k la terminarea vacantei va trebui sa se intoarca la buc.profita de fiece clipa si stia k se va intoarce la el urmatoarea vacanta…timpul sa plece a venit cu lacrimi in ochi si-a luat la revedere de la el… a suferit mult..multe nopti a stat cu gandul la el.ea fata fitoasa nepasatoare se schimbase…timpul a trecut… si a venit vacanta… plina d speranta dor si fericire s-a intors la el… dar a avut parte de o surpriza neplacuta… totul era schimbat… chiar si el. nimic nu mai era la fel.el nu se mai purta la fel..era rece… dadea semne k nu ii pasa de ea… dar insa pentru ea era prea tarziu…tinea prea mult la el… si nu a putut renunta la el…si de dragul amintirilor frumoase..si d dragul lui a rabdat..si a avut incredere in el o incredere oarba… iar el..mandru k a reusit sa o imblanzeasca pe fitoasa fata d la buc… si-a continuat jocul in care ea a crezut 3 ani de zile…