Pacala si Tandala au mers impreuna prin lume o buna bucata de timp. Si, iacata, intr-o noapte, dupa ce strabatusera un drum plin de hartoape, pe cand erau sfarsiti de oboseala, au ajuns intr-un sat. In sat, oamenii se culcasera. Nici o luminita nu mai sclipea pe la ferestre.
- Am ajuns prea tarziu! s-a oprit locului Pacala.
- Ca sa mai suparam pe cineva la ceasul acesta ar insemna sa ne facem un mare pacat, si-a dat cu parerea Tandala.
- Mai bine stii ce ma gandesc? Sa dormim in biserica.
- Asa e. Bine zici. Tot nu e nimeni acolo, acum, in miezul noptii.
- Ne odihnim pe cinste, pe una din rogojinile din biserica.
- Si, dis-de-dimineata, pornim mai departe.
- Dar unde-o fi biserica?
- Uite-o pe culmea dealului. Chiar langa cimitir...
- Sa nu-i trezim pe morti!
- Sa nu-i trezim pe oameni, c-or fi truditi de munca. Si urcara ei, amandoi, ca niste umbre, pe deal. Ajung la cimitir. Strabat pe o poteca, printre morminte, dar cand sa paseasca in biserica, rasuna o voce groasa:
- Sa impartim sacul cu galbeni in zece! Vocea venea, neindoios, dinauntru.
- Dec, tu ce zici, Pacala, ce-o fi? susoteste, mirat, Tandala.
- Zic ca se petrece aici un lucru foarte ciudat.
- Sa ne dam mai aproape si s-ascultam temeinic. S-apropie ei, usor, si in lumina ferita sub obroc a unei faclii, prin crapatura usii, zaresc mai multi barbati. Unul din ei rostea:
- De ce sa-mpartim galbenii-n zece, cand noi toti suntem noua?
- Suntem noua, e drept, glasuia iar acela care avea vocea groasa, insa cum este indeobste legea la noi talharii, capitanului bandei i se cuvin nu una, ci doua parti din prada!
- I-o banda de talhari! mai sopteste Pacala. Au savarsit un jaf si-si impart galbenii. Numai ca socoteala de-acasa nu se prea potriveste cu cea din targ...
Si il invata, indata, pe Tandala ce trebuie sa faca. Si fiindca in tinda, sub masa, se aflau niste giulgiuri, isi iau de-acolo doua si se invelesc cu ele.
Pe urma, Tandala, cu glasul infundat, incepe sa rosteasca:
- De ce iesira-ti, mai, voi, mortii, din morminte?
- Pai cum sa nu iesim? ii raspunse Pacala, la fel de infundat, ca noi, cat am trait, am fost lipsiti de bunatatile lumii. Si-acu am auzit, ne-a spus un spiridus, ca s-ar gasi in biserica niste talhari stapani pe-un sac cu galbeni jefuiti de la oameni...
- Si voi ce doriti? Cate-un galben?
- Da, dorim fiecare dintre noi cate-un galben. Si pe cei noua hoti am pofti sa-i avem langa noi in morminte, acoperiti cu tarana de vii, ca sa se-nvete minte sa nu mai jefuiasca pe nimeni.
Talharii din biserica, cand a inceput sa glasuiasca Tandala, impietrisera. Dar cand 1-au auzit si pe Pacala ca ei, cei raposati, ar pofti sa-i aduca pe hoti alaturea, in morminte, si sa-i ingroape de vii, au inceput sa tipe:
- S-a ispravit cu noi! Pe unde sa fugim? Si care mai de care s-au napustit pe usa din dosul careia Tandala, la iesire, le da cate-un picior in spate, ca sa-i ajute sa se pravaleasca pe povarnis mai lesne...
Cand au ramas numai ei singuri, Pacala si Tandala au intrat in biserica, razand de se tineau cu mainile de pantece. Nastrusnici raposati si plini de voie buna erau! sper sa te ajute, de fapt sper sa fie bun
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
