Pot sa va cer un sfat? Intotdeauna m-am inteles superbine cu mama, vorbeam despre orice, ii spuneam secretele mele, tot ce'mi placea si nu'mi placea despre absolut toate chestiile. Ma rog... La inceputul? (mai mult)

Question

Pot sa va cer un sfat? Intotdeauna m-am inteles superbine cu mama, vorbeam despre orice, ii spuneam secretele mele, tot ce'mi placea si nu'mi placea despre absolut toate chestiile. Ma rog... La inceputul acestui an, mai exact februarie-martie, paintii mei au divortat, si asa am ajuns ca prin aprilie sa ne mutam, eu, mama si fratele meu intr'o garsoniera. Nu asta ma deranjeaza, caci la inceput a fost bine, fara scandal acasa, nu conteaza nic acum ca spatiul e mai mic. dar de cand ne'am mutat, m-am cam indepartat de mama, ea fiind tot timpul la lucru, si cand nu e la lucru, e mai tot timpu plecata sa plateasca facturi, etc, iar cand e acasa face tot timpu' curatenie. Cand e la lucru (16 ore pe zi, lucreaza o zi din 2) si cand e si tura mea de calculator( eu cu fratele meu facem pe ture) ea imi da cate ceva de facut. Ok, nu ma deranjeaza asta, ceea ce ma deranjeaza mai tare este ca fratele meu freaca menta toata ziua, niciodata nu face nimic eu o ajut pe mama tot timpul, si nu ma deranjeaza faptul in sine, ci ca, in ultimul timp, mai uit sa fac ce'mi spune (chiar uit, nu ca nu vreau sa fac) si ma tot cearta, si-mi spune ca numa' cu mine are probleme( pai logic ca doar cu mine, din moment ce lu' fratemeu nu'i da nimic de fracut:|). Cand mai afla si ea cate un fragmet despre mine, sau din ceea ce mai fac ziua, intelege doar ce vrea ea, nici macar nu'mi asculta varianta, nu mai apucam sa vorbim. Odata am scris in jurnal ca ma simt singura. Ea l-a  citit si in loc sa ma asculte, a inceput sa ma certe, ca e vina mea ca nu am vorbit cu ea, etc, etc, bla bla bla. Stiu ca nu'mi vrea raul, dar atunci cand am mai mare nevoie de ea, nu este langa mine, macar sa stiu ca ma asculta.cum as putea sa'i spun ca asta ma deranjeaza?
Mama chiar nu este genul "dragon", nu se enerveaza repede sau ceva de genu'. doar ca atunci cand aude ceva ii trebuie ceva timp si replici ca sa'si schimbe parerea.

anonim_4396 · Accepted Answer

Trăieşte singură, îţi dai seama că un divorţ nu este de trecut cu ochiul, ar trebui să o înţelegi, dacă tu nu, atunci cine. Eu cred că a rămas uşor traumatizată, e singură şi supărată, în astfel de momente oricine ar trebui să fie trist. Probabil a trecut prin multe greutăţi e normal să îşi fi schimbat concepţiile pentru că încă suferă. Cel mai bine este să continui să o ajuţi, ea cu siguranţă va face comparaţia între tine şi fratele tău. Nu e bine ca între tine şi el să fie o relaţie de competitivitate, pentru că nu va mai fi linişte în casă şi orice părinte suferă când copiii lui se ceartă. Fii alături de ea, şi nu e mai gândi că îl favorizează pe fratele tău, la urma urmei e băiat, doar nu te-ai aştepta să fie alături de ea şi să o înţeleagă ca tine. A făcut un gest foarte urât că ţi-a citit jurnalul, şi mai ales că apoi te-a certat şi de aceea îţi înţeleg mâhnirea şi supărarea. Poartă o discuţie cu ea, cheamo în bucătărie, dar ai grijă ca discuţia să nu degenereze la o ceartă, vorbeşte calm şi explică-i că faptul că nu mai sunteţi apropiate te supără foarte tare, şi ai grijă să înţeleagă spunându-i că o susşii. Nu e uşor să creşti singură 2 copii într-o garsonieră, e spaţţiu puţin, trebuie să muncească tot timpul, vezi şi tu, îţi dai seama că e stresată şi că poate nu mai judecă chiar aşa cum ar trebui. Fii alături de ea, susţine-o şi încurajz-o, deşi nu cred că vva mai avea acelaşi timp ca înainte pentru tine. Mult succes şi sărbători fericite.

Arthur · Answer

Trebuie sa intelegi ca starea mamei tale nu e cauzata de tine, ci de situatia in sine.
Este normal sa se bazeze mai mult pe tine fiindca esti mai mare si esti fata, deci te pricepi orisicum mai bine in gospodarie. E valabil aici si dilema dintre generatii dar, te rog sa ma crezi ca la varsta ei nervii nu mai sunt ca cei de la varsta ta. Daca o iubesti incearca sa o asculti si tu pe ea, incearca sa vezi ce necazuri mai are pe suflet, incearca sa o consolezi, incearca sa ii spui doua vorbe bune. In timp totul se va aseza de la sine. Ai rabdare, fii inteleapta.;)

PurpleLadybug · Answer

Nici pe mama nu o deranjeaza ca stam la garsoniera, ea se bucura cel mai mult, nici nu va doresc sa simtiti ce am simtit noi, sau ea cand stateam cu tata. Rude n'am prin apropiere, iar la scoala am fost "eleva model" am avut intotdeauna note bune, desi nu sunt o tocilara, prieteni am, si cred ca unii chiar vor sa ma a sculte, dar eu nu simt asta cand vorbesc cu ei. Am un prieten mai apropiat, dar nu vreau sa ingreunez pe nimeni cu problemele mele, in schimb imi place sa ii ascult sau sa'i ajut, asa macar stiu ca's altii fericiti. Nu sunt retrasa, doar uneori, stiu sa rad, sa glumesc, sa'mi fac prietenii sa rada, dar daca stau singura 10 min imi vine imediat sa plang, pentru ca am ramas cu sechele pentru ca parintii se certau...

bluesky · Answer

Incearca sa te pui in locul ei. O mama singura cu 2 copii intr-o garsoniera, plus ca ma gandesc ca banii ar cam fi o problema. Ea vrea sa aveti tot ce ati avut si inainte de divort si sa va fie voua bine.In tine are incredere si de asta iti da aceste sarcini! Spune-i si eu ce ne-ai scris noua aici si vorbeste cu ea deschis si spune-i ca ai vrea sa fie ca inainte.Succes!

naty_3185 · Answer

Cu siguranta nici mamei tale nu-i este usor, dar mi se pare nedrept ca toata treaba sa o faceti tu si mama ta, iar fratele tau se vina sa se aseze la masa, si sa stea la televizor! incercati sa-l faceti sa faca si el cate ceva!  cat despre tine, explica-i mamei tale despre ce e vorba, si cum te simti tu! poate o sa-si dea seama de greseala, si o sa va intelegeti ca inainte!   mult succes!

NedeaAndrei · Answer

Nici odata sa nu mai spui ca esti singura pentru ca si daca as fi suparat pe tine tot o sa te inteleg si o sati fiu aproape asa cum miai fost si uh cand am avut nevoie de tine.si cu fratet-o o sa vb eu poate reusesc sa-l pun cu capu pe umeri.sa vb frumos nu te gandi ca il bat pentru ca numi pun mintea cu el;)

anonim_4396 · Answer

In primul rand cred ca este foarte suparata pentru situatie, sa vii de la apartament cu 3 sau 4 camere la o garsoniera nu este usor, pe urma situatia de fapt, singura cu doi copii, nici mama nu avea timp de mine, si eu ma simteam la fel de singura, acum sunt si mai singura ca nu o mai am nici pe ea nici pe tata, nu stiu ce varsta ai, cred ca chiar daca i-ai explica tot nu te va asculta, vor trece informatiile prin ea ca prin geam, are prea multe pe cap ca sa se ocupa de singuratatea ta care i se pare minora, stiu ce simti pentru ca si eu am fost copil, nu ai o ruda prin apropiere de care sa te atasezi? copii care nu priemesc dragoste in copilarie, devin retrasi au note proaste la scoala, plang si sunt sensibili. Cauta o prietena cineva de care sa te atatasezi nu cred ca mama ta in conditiile date va avea timp si de tine, considera ca ai crescut si ti-a dat tot ce aveai nevoie, nu este vina ei.

anonim_4396 · Answer

Crezi ca ea nu are nevoie de intelegerea ta, de o vorba buna, de incurajare? Este acum o femeie singura, cu responsabilitatea a 2 copii, intr-o garsonierea, fara sot-care probabil este fericit cu alta ...Crezi ca nu ii este greu sa treaca de la viata de familie, statutul de femeie casatorita, la statutul de femeie divortata, fara sprijinul unui barbat? Bun rau, dar este in casa, mai plateste o factura, mai inseala, dar este acolo... II este greu. Draga mea, acum este ea cea care are nevoie de sprijin, de incurajare, de intelegere. Ia-o in brate si spune-i ca intelegi prin ce trece, ca esti alaturi de ea si ca nu vrei sa lasati lucrurile minore si grijile sa va desparta. Fiti unite, puneti-l la treaba pe flacau si faceti o echipa. Asa veti invinge greutatile, singuratatea si veti fericite ca va aveti una pe alta. :)  Te iubeste, dar ii este greu si teama. Ajut-o sa depaseasca momentele grele.