Povestiti-mi despre prima voastra iubire.

Question

UnCorazonLocoooo · Accepted Answer

Pai...prima mea iubire e cea din prezent  :D 
deci, s-a intamplat sa ma indragostesc de un baiat cu 4 ani jumate mai mare ca mine, fiul unu prieten foarte bun de-al tatalui meu. Era un sentiment nou, un sentiment care imi dadea aripi, care ma facea sa traiasc. Asta s-a intamplat cu mai multe luni in urma, am tinut asta in mine   deoarece eram sigura ca lui nu ii pasa de mine. In timpul verii mi-am dat seama ca are un comportament foarte ciudat fata de mine, felul in care ma privea ...erau toate foarte ciudate, mama spunea ca e posibil ca si el sa ma placa. Eu tot spuneam ca nu are cum sa fie adevarat. 
Toate astea pana intr-o zi cand m-am imprietenit cu sora lui. In ziua aia ea mi-a cerut ID-ul meu, i l-am dat si a doua zi dimineata, in loc sa-mi dea ea add mi-a dat fratele ei. Am ramas uimita! Ma rog am inceput sa vb pe mess cu el, mi-am dat seama ca ne intelegem chiar bine. Mi-a spus de vreo 3 ori pe mess ca vrea sa fie cu mine, eu nu il luam in serios. Intr-o zi mi-a spus ca i-a placut de mine de l-a inceput si ca vrea sa fie cu mine. Eu i-am spus ca ar fi frumos. Am continuat sa vb pe mess. Imi spunea mereu ca "ar fi frumos daca ai fi si tu aici " si chestii din astea.
Dupa cateva zile am iesit afara cu el. Am vb tot felul de chestii, l-a un moment dat eu m-am ridicat in picioare si am spus ca trebuie sa plec. In acea clipa el s-a ridicat, a venit in fata mea, s-a apropiat de mine, a pus mana pe mine si m-a tras inspre el si m-a sarutat :x. A fost magnific ...primul meu sarut. Nu pot explica in cuvinte cea ce am simtit in acele momente. 
Este ceva ce nu voi uita niciodata, ceva ce era nou pentru mine si ma fascina.:x

Gigiku · Answer

Poi, cred ca o sa se uite pe site, dar am sa povestesc pe scurt :)
Prima iubire? hm. am pierduto :) acum ceva timp... mai bine zis 5 luni. Am cunoscut-o la scoala acum 1 an si vreo 6 luni. Colega mea. Actuala mea colega. Dupa o saptamana de mesaje am decis sa fim impreuna, sa incercam sa ne impartasim sentimentele. A mers bine la inceput. Prima strangere in brate uuu. ce sentiment. Unic, va spun. Era de parca am simtit ca e de viitor, ca am sa il mai simt, ca totul o sa fie frumos. Cateva luni a fost frumos, pana am aduso acasa :) Parintii mei nu au fost de acord sa aduc fete acasa, sa ma tin de carte, sa am un viitor. Am inceput sa ne ferim de ei. Au inceput certurile. Au inceput si sentimentele naspa, nesiguranta, teama de ziua de maine. Eeh, am trecut si peste astea. Ne-am apropiat si in timp, am ajuns sa ne iubim. Sa fim de nedespartit. Imi amintesc de momentele cand dormeam cu telefonul in brate. Doamne, am dat atatea mesaje. vreo 15. 000, poate mai bine. Imi aduc aminte ca stateam pe banca in parc, si ne imparteam banca pe din 2, si ne luam partile noastre. Eram asa copii, ne certam din orice. Mi-e dor de momentele alea. 
Ne-am iubit ceva vreme, pana a inceput sa apara si al 3-lea personaj. Certuri, iar nesiguranta. Si multe minciuni. Dupa ce am pierdut mi-am dat seama cat inseamna, dar se pare ca eu am insemnat catusi de putin. Am gresit mult si sper ca pe viitor sa nu mai fac aceleasi greseli. Acum, stiu de relatia ei si celui de-al 3-lea personaj pentru care m-a mintit. Mai vorbim din cand in cand, dar nu se gandeste la viitor. O macina trecutul, momentele in care a plans. Imi pare rau, dar daca o iubire este interzisa de ceilalti inseamna ca nu poate exista. Sau ar fi fost frumos sa putem trece peste orice, sa trecem peste trecut si sa ne uitam cu ochii mari deschisi la viitor. Dar, poate ii e mai bine. Poate am gresit prea mult. In momentele astea, stiu ca este cu el, la el acasa, dar ce pot face? Stiu ca isi impart sentimente cum odinioara mi le impartea si mie, stiu ca acum probabil ii ofera sarutul dulce cu care imi inveselea mie ziua, stiu ca poate o atinge si simte fiorii care ii simtea cand era odinioara cu mine. Ma doare sufletul cand ma gandesc ca este cu el si m-a mintit, dar nu am ce face. Stiu si am realizat ca nu mai pot rezolva nimic si trebuie sa stau cu capul sus sa trec mai departe. Dar un lucru e cert: nu o voi uita pana voi parasi aceasta lume. Nu doar pentru ca prima iubire nu se uita, doar pentru ca am facut, ceea ce credeam ca in viata mea nu o sa fac cu prima fata pe care o iubesc.
Ciao!

bebe91 · Answer

Prima mea iubire... din pacate nu am fost cu baiatu respectiv.defat este numai vina mea ca nu i-am marturisit sentimentele mele dar la varsta respectivaimi era foarte groaza de un refuz. dar a fost frumos oricum.eram cu el intr-o clasa si il vedeam in fiecare zi iar seara cand ma puneam sa dorm imi imaginam tot felul de intalniri romantice cu el... o fost o iubire de copii dar a fost frumos.nu o sa-l uit niciodata:*

Lacramioara7531 · Answer

Prima mea iubire a fost in clasa I.Stateam in aceeasi banca cu el, era un baiat inteligent si frumos:X.numai ca el placea pe altcineva.;))Tin sa precizez ca el nu stia ca il plac;))In prezent suntem buni prieteni:)