Povestiti-mi si mie viata voastra si la cel mai bun fundita si la restul vot

Parintii mei voiau neaparat sa fiu baiat, dar m-am nascut fata. Mama a si plans din cauza asta, insa zice ca atunci cand m-a vazut nu i-a mai trebuit nici un baiat, ca ma tinea 24/24 numa' langa ea.

Am fost inca de mica geloasa pe sora mea mai mare, avea mai multi prieteni, era mai buna la orice (haha, suna pervers.), era draguta, etc. La 11 ani am venit din Grecia si toti prietenii nostri au sarit doar pe ea, tipandu-si dorul. M-am simtit ca naiba, pentru ca eram cu 2-3 pasi in spate, asteptand sa ma bage cineva in seama. Atunci am decis sa stau doar in casa, toata viata. Am intrat in depresie, ma taiam, faceam tampenii, ca un copil distrus.

La 12 ani jumate am cunoscut 2 baieti, prin intermediul unei fete. Am crezut ca totul va fi super, unul din baieti m-a simpatizat, am devenit un cuplu. Consideram ca e cea mai tare perioada din viata mea. Cand totul era mai frumos, baiatul pe care ajunsesem sa il iubesc s-a urcat pe un tren si s-a electrocutat. Acel baiat fiind cel mai dragut din scoala, am primit amenintari de la fete cum ca voi fi batuta, eram facuta zob in fata clasei de catre cele mai mari, nu eram destul de "in forma" sa le fac fata tuturor, taceam si acceptam ce mi se spunea. A fost o perioada penibila. Acum baiatul acela e bine, e stabil, il vad aproape zilnic, insa cand ma gandesc la perioada aceea si incerc sa simt din nou sentimentele acelea, ma enervez, lovesc totul, plang, disper. Nu recomand asa o chestie xD

Acum sunt o fata ca oricare alta, o rockerita care asteapta ceva interesant in propria viata. ^^ Sper ca te-am lamurit.