Probabil ca ceea ce scriu acum nu o sa citeasca nimeni dar totusi o sa o fac oricum. Sunt tare curios daca ma va ajuta cu ceva acest lucru. Oricum un lucru este sigur.



M-am saturat! M-am saturat sa ma conving singur in fiecare seara ca ma voi schimba, ca voi devenii o persoana mai buna…din toate punctele de vedere. Nu mai support nimic, nici macar pe mine. Am nevoie de o schimbare. Nu stiu exact ce sa fac, nu am nici cea mai mica idée. Prietenii mei probabil nici nu stiu asta dar nu ii invinuiesc. Cum oare ar putea sa realizeze cand eu incerc sa imi reprim orice sentiment negativ, orice emotie care nu isi are rostul. M-am saturat sa fiu mereu persoana cu ceva de spus, persoana care ajuta pe toata lumea, persoana care nu lasa niciodata pe cineva la greu. M-am saturat sa fiu mereu cu zambetul pe buze ca si cum totul ar fi perfect in viata mea. Ei bine… nu e. Deseori ma intreb cand se va schimba viata mea, cand voi reusi sa imi ating scopurile si cand voi fi cu adevarat multumit de mine. In starea actuala nu mai pot rezista mult timp, simt ca o sa izbucnesc cat de curand. Nu sunt genul de persoana care sa isi exprime gandurile prin scris dar in momentul de fata nu cred ca am altceva de facut. An de an ma tot mint seara de seara ca voi schimba ceva. Intr-adevar pot spune ca personalitatea mea am definito si sunt multumit de asta. E cam singurul lucru de care sunt mandru. Datorita ei am prietenii care ii am. Totusi trebuie sa recunosc ca sunt tipul de persoana care uraste sa fie singura. Am nevoie constant de cineva in viata mea, si simt usor usor cum toata lumea isi croieste propiul drum in viata si eu nu fac nimic in legatura cu asta. Nu am avut niciodata o iubita si luna viitoare voi implini 18 ani. Totusi cred ca nu acesta este motivul pentru care disper. Nu pot nega ca acest lucru nu ma deranjeaza, dar sunt constient ca este si vina mea. Imi place sa cred ca sunt destul de selectiv..si nu imi pot imagina sa am o relatie cu cineva doar datorita atractiei. Nu pot sa fiu ipocrit si sa zic ca acest lucru nu este important, dar pentru mine conteaza cam maxim 35 %. Nu sunt o persoana antisociala. Ba din contra. Imi place sa ies in oras chiar daca nu o fac cat de mult mi-as dori datorita situatiei mele financiare. Daca aveti vreun sfat care ma poate ajuta, exprimati-va parerea.

Pai chiar nu stiu ce sa-ti spun.Semeni foarte mult cu mine.Incerca si tu vreodata sa spui NU! Si nu toata lumea se schimba. Unele persoane isi gasesc drumul in viata mai repede, unele nu.Mai ai timp.Si daca vrei sa te schimbi fa opusul la celor spuse mai sus de tine.Dar nu sriu cum vrei sa te schimibi si daca as sti poate ti-as putea spune daca as sti. Sper sa reusesti sa-ti croiesti viata si sa te schimbi.

Buna.Am citit povestea ta si constat ca esti un om prea bun pentru timpurile noastre.Eu cred ca bunatatea in exces strica,si mai ales oferita cui nu trebuie,nu merita.Tu trebuie sa inveti sa faci diferente intre oamenii, fiindca nu toti suntem la fel de buni, trebuie sa oferi ceea ce primesti, sa fii bun cu cine merita.Eu cred ca ar trebui sa iti faci o prietena,sa nu mai fi pe principiul mentionat de tine, da-ti sansa sa cunosti fete, sa iti faci o iubita, nu trai asa nu se merita.Viata ne ofera multe sanse de fapt Dumnezeu,dar daca noi nu stim sa le primim, nu vedem ce aveam in fata noastra ne irosim degeaba cei mai frumosi ani din viata noastra, pentru ca timpul trece nu sta in loc.Da trebuie sa schimbi ceva la tine si anume, sa nu mai oferi ajutor celor care nu merita si mai ales nu apreciaza. Altceva nu vad ce ai putea schimba, esti o persoana buna care inca nu si-a gasit drumul in viata!

Nu sunt in masura sa te sfatuiesc pentru ca sunt mai mica decat tine, dar am sa incerc. Dupa cum ai spus si tu: daca esti o persoana buna, binele vine singur la tine. Nu cred ca, inca nu ti-ai gasit calea. Fa ceea ce iti place si nu renunta. Chiar daca ai ajuns la varsta de 18 ani, nu are rost sa te ingrijorezi. Abia acum o sa vezi cu adevarat lucrurile si o sa intelegi ceea ce se intampla. Ti-ai gasit drumul, dar nu ti-ai dat seama. Daca ajuti lumea poate fi calea pe care ai ales-o. Stiu cum este sa nu iti convina sa fii singur, dar mereu este cineva langa tine, da importanta tuturor celor care incearca sa te ajunte.

Toata lumea stie ca nu este asa usor sa te schimbi, dar poti incerca lucruri noi care sa te ajute. Nu dispera pentru ca nu merita.

Singurul lucru pe care ti`l pot spune este urmatorul: Fii tu insuti si nu da importanta tuturor gurilor rele din jur, asta am invatat-o pe pielea mea. Nu te inchide in tine ci deschide-te si incearca lucruri noi, dar in spre bine.[ nu ma refer la droguri etc.etc.]

Sper ca te-am ajutat!
Astept raspuns.

Dragul meu, 18 ani e mult prea puțin pentru a trage linii și a analiza. Te maturizezi, începi să acorzi mai multă atenție altor lucruri, abia de acum te formezi ca persoană. Nu am înțeles ceva- ce vrei de fapt să schimbi?

Nu trebuie sa te schimbi pe tine asta esti tu, nu are rost sa te schimbi si o sa fi rasplatit odata de cineva daca continui sa fi tu insuti si sa ajuti oamenii. Sper ca te-am ajutat

Dupa parerea mea personalitatea mea este formata de foarte mult timp. In toti acesti ani doar am modelat-o. Chiar daca tot timpul am fost cel mai mic din clasa, mereu am simtit ca sunt mult mai matur decat toti ceilalti din jurul meu. Si unii colegi chiar mi-au confirmat acest lucru.Nici eu nu stiu exact ce vreau sa schimb la mine, dar parca as vrea sa fiu vazut altfel. Eu sunt o fire mai perfectionista...si mereu vreau sa schimb ceva la mine, orice as face parca nu e de ajuns. De exemplu luni am invatat sa merg pe bicicleta ajutat de doi dintre prietenii mei. Si ar mai fi ceva, starea mea este cam instabila. Cred ca din aceasta cauza unele persoane ma percep altfel. De exemplu : Cei care ma cunosc mai bine ma considera foarte amuzant, plin de viata, mereu capabil sa vina cu ceva nou si care sa ii faca sa zambeasca, dar in schimb colegii ma vad altfel... timorat, oarecum distant.

Salut.Esti aproape ca mine si eu sunt asa dar nici eu nu stiu ce sa fac, si incerc si tot incerc de parca nimic nu fac, dar am sa incerc din raspunsuri primite si eu am 18 ani si sper sa avem noroc in viata si succese, Salut

Îți pot explica din experiența mea, dacă ești dispus să înțelegi că n-am să te judec prin ceea ce scriu. La vârsta ta am avut multe depresii. Nu îmi lipseau prietenii, făceam lucruri bune, nu îmi plăceau cluburile și preferam oamenii cu care să pot discuta, în amănunt, despre tot ce mă interesa atunci ( îmi plăcea să fiu instigată din punct de vedere intelectual ). Eram și sunt o persoană cu simțul umorului, mereu în centrul atenției. Mă trezeam de cele mai multe ori simțind că lipseau foarte multe lucruri din viața mea și eram de multe ori tristă. Nu puteam vorbi cu nimeni despre ce mă încerca, pentru că îmi era frică ( concret, nu îți pot spune de ce anume, pentru că nu știu ). M-am apucat de compus poezii. Acest fapt m-a schimbat mult. Am reușit să-mi dau seama ce era în neregulă cu mine, ce-mi lipsea!
Ideea este că atunci când poți spune sincer că nu știi ce-ți lipsește dar simți că-ți lipsește ceva, ai nevoie să te cunoști mai bine. Eu am reușit prin poezie.