Pe scurt, nu stii cine esti. E ceva foarte normal, mai ales adolescenta fiind. Este cat se poate de firesc sa fii inca in cautarea ta, sa nu te fi regasit pe deplin inca.
In viata nu e important ce ni se intampla, ci cum gestionam ce ni se intampla. Dar asta porneste de la personalitatea ta, stabilitatea ta emotionala, puterea de a gestiona emotiile, luciditatea in momente limita etc.
Ti-as spune sa renunti in primul rand la ideea sugerata de acel "nu ma judecati". Pentru ce te-am putea judeca? Singura care te judeca esti tu. Cand spui asta, tu de fapt esti aspra cu tine si-ti atribui o vina pe care NU o ai.
Cand vine vorba de gestionat emotiile, cel mai mult poti invata de la stoicism. Crede-ma, te va ajuta foarte mult, incearca sa aplici in viata ta niste sfaturi ale unor stoici precum Seneca, Marcus Aurelius, Zeno etc. Nu trebuie neaparat sa iei carti, te poti documenta pe internet.
In conditii de confort nu o sa te descoperi niciodata! Nu te frustra cand se intampla sa fii pusa in situatii dificile, incearca sa gasesti binele din rau, e o ocazie de a evolua. Cu cat raul e mai mare, cu atat iti cere sa evoluezi si mai mult, sa fii o persoana si mai buna, si mai realizata.
Ar fi gresit si sa-ti spunem noi cum sa te comporti, si sa-ti spunem "fii tu insati" in conditiile de fata. Cel mai bine ar fi sa te descoperi pe tine, mai intai, apoi, intr-adevar, trebuie sa "fii tu insati", neaparat.
Pilotii inzestrati se vad in timpul furtunii, aterizarilor fortate, nu in timpul unui zbor lin fara incidente. In momente dificile, in momente de criza, atunci demonstrezi ce poti, atunci te descoperi, atunci iesi din anonimat si mediocritate.
Viata s-ar putea sa te incerce, tocmai pentru a te ajuta sa te descoperi. Aminteste-ti mereu treaba asta: nu e important ce ni se intampla, ci cum gestionam.