Problema mea este cam asa, sunt foarte antisocial, imi este rusine sa vorbesc cu persoane noi si sa-mi spun punctul de vedere, ma calca toti in picioare din cauza acestei boli pe care o am, mi-a stricat toata viata, nu am putut sa ma bucur de agapa si balul bobocilor ca imi faceam filme in cap ca rad de mine si ca nu stiu ce. Imi distruge viata aceasta boala, am o voce care ma face sa ma simt prost in tot ceea ce fac si incep sa gandesc foarte greu de la un timp si ma doare foarte tare ca nu pot socializa normal si practic sa traiesc normal ca eu m-am inchis in mine si nici din casa nu ies din cauza aceasta.
Ce ma sfatuiti sa fac, eu nu mai am nicio speranta.

In general se face confuzie cand ne referim la antisociabilitate. Aceasta e o tulburare de personalitate si reprezinta o persoana care vrea sa faca rau societatii, e lipsita de empatie (capacitatea de a te pune in locul altuia pentru a-i intelege mai bine perspectiva/sentimentele), este egocentrica, minte pentru propriul interes, nu ii respecta pe ceilalti. Cu siguranta nu esti antisocial! (daca nu te regasesti)
Apropo, antisociabilul se poate strecura prin multime ca mai apoi sa atace. De exemplu, renumitul criminal Ted Bundy era foarte carismatic si nimeni nu s-ar fi gandit sa il creada antisocial.
Deoarece nu ai prieteni si nu ai cu cine sa iesi te-ai putea numi asocial - adica o persoana care nu se poate integra social, DAR nu e boala, CI doar un termen care sa defineasca ceva! Asadar, nu ai nicio boala, ci doar TIMIDITATE excesiva si un nivel de emotionalitate ridicat.
Uite, sa nu crezi ca esti diferit si singurul om care e in situatia asta. Exista in psihologie doua tipuri temperamentale care foarte cunoscute: introvert si extravert. Persoanele introverte sunt calme, meticuloase, prefera linistea, au un grup restrans de prieteni (sunt foarte selectivi), iar cele extraverte isi leaga foarte usor prietenii, prefera sa fie in centrul atentiei la o petrecere (de exemplu), adora sa lucreze in echipa. Tu esti o persoana introverta, dar asta nu te impiedica sa socializezi cu ceilalti, sa scapi de timiditate si sa reusesti sa vorbesti in public. Probabil ai observat ca anumiti profesori sunt mai deschisi sau nu. Chiar daca nu ai multi prieteni nu inseamna ca nu poti sa iti imbunatatesti abilitatea de a comunica.

Ce ai putea sa faci? Chiar foarte multe! Accepta-te pe tine si schimba gandirea catastrofala ''ma simt prost in tot ceea ce fac'' cu ''pot sa fac si eu la fel de bine sau mai bine decat ceilalti sarcina x''. Colectivul daca e rautacios e de la sine inteles ca te face sa te simti aiurea. Dezvolta-ti simtul umorului ( ai o gramada de clipuri/tutoriale pe Youtube). Starea de bine e foarte importanta in viata noastra si ne ajuta sa functionam cum trebuie. Asculta-ti melodia preferata, citeste un roman bun, prefa-te ca tii un discurs in oglinda(nu are nimic daca nu reusesti, razi un pic si dupa exersezi iar -> repetitia e mama invatarii), mananca prajitura preferata etc. Vorbeste de asemenea si cu cineva din familia ta care iti e mai apropiat. Si mediul familial conteaza si te poate sustine emotional.
Nu ii lasa pe altii sa iti strice cheful, fii indiferent, insa daca se ajunge la atac fizic, exista director, politie, se poate face dreptate.
Ai 15 ani, esti in crestere. Nu fi atat de ingrozit, ca nu ai 51. Din experienta inveti sa rezolvi problemele cu care te confrunti.

Inscrie-te la un voluntariat, nu te consta bani. Vei iesi din zona ta de confort si vei intalni alte persoane care nu au niciun motiv sa te hartuiasca, sa te judece. Vei contribui la o societate mai buna si vei coopera si cu ceilalti. Sigur in orasul tau se organizeaza anumite workshop-uri (vezi pe Facebook, la evenimente) care au la baza teme precum stima de sine, cum sa comunici eficient etc.

Nu te inchide in tine, bucura-te de adolescenta. Sa faci mereu sport, mananca sanatos. In clasa ta sigur ar fi o persoana mai retrasa cu care te-ai putea imprieteni. Daca e cineva cu bun simt in clasa ta si esti sigur ca este de treaba, roag-o sa iesiti la cinema sa vedeti un film. Ii sugerezi sa te insoteasca ca nu ai cu cine sa mergi si e plictisitor de unul singur.

E bine sa fii realist, dar si un pic de optimism nu strica.

Citeste o carte despre asta. Acolo gasesti raspunsurile. Nu o sa mentionez titluri pana cand nu alegi ca asta vrei cu adevarat si asta o sa faci.

Trecand peste prima parte... imi dau seama ca esti inca la inceput. Cand sunt mici copiii sunt prostuti(zic de colegii tai) asa ca nu ar trebui sa iti pese parerea lor.

În primul rând, vreau să știi că nu vei reuși să rezolvi nimic dacă spui că nu ai nicio speranță. Trebuie să fii pozitiv și să ai încredere în tine foarte multă. Ca să depășești timiditatea, trebuie să ai stima de sine puțin mai ridicată, nu să crezi că ești demn de eșec. Bineînțeles, asta nu înseamnă în niciun caz că trebuie să fii fițos, dur sau nepoliticos, nu! Încearcă să fii în continuare o persoană caldă (asta dacă ești o persoană caldă, sper că ești...) dar în același timp nu lăsa pe nimeni să te facă să te simți prost. Fii mereu optimist și sigur pe tine și cel mai important: fii doar tu. Natural, cu defecte și cu calități pentru că până la urmă cu toții aveam defecte și calități. Nimeni nu este perfect. Nu îți fie teamă să te arăți așa cum ești tu în real, pentru că nu vei fi niciodată fericit într-un colectiv dacă vei purta mereu o mască și de te vei da altcineva diferit de cum ești cu adevărat. Crede-mă că am pățit asta și știu foarte bine cum este!
Fii calm, încearcă să nu te gândești la cât de jenant poate fi să porți o discuție cu cineva, axează-te mai mult pe persoana cu care urmează să interacționezi și pe subiectul pe care îl dezbateți împreună.
Ai pasiuni? Măcar una singură? Pentru că dacă nu ai trebuie să găsești ceva ce îți place, vise, scopuri, țeluri, chestii de genul. Încearcă prin aceste pasiuni ale tale (sau pasiune) să cunoști persoane noi cu care să poți lega prietenii frumoase. De exemplu, dacă îți place sportul, de ce să nu faci fotbal sau baschet? Așa te poți împrietenii cu băieții cu care faci echipă. Dacă îți place întotul, la vară apucă-te de el și vezi ce persoane de vârsta ta sunt pe acolo. Dacă îți place muzica, actoria, orice, dar chiar orice, fă ceva ca să intri la un curs. În acest fel îmbunătățești performanțele tale și devii mai bun, dar în același timp cunoşti și interacționezi cu o grămadă de persoane.
Nu uita că poți face orice dacă îți dorești cu adevărat. Și prin "dacă îți dorești cu adevărat" nu mă refer doar la speranță, ci la faptul că trebuie să faci ceva, să te zbați pentru ceea ce îți dorești ca într-un final să atingi limitele dorite.