Te-ai panicat, blocat si nu stii cum sa iesi e ca si cum micul "incident" ar fi pus capac daca deja erai timid.Eu zic ca evitand persoana cu care ti s-a intamplat acel incident eviti problema. Daca vorbeai cu respectiva in acel precis moment ea ti-ar fi spus ca este totul ok, s-a intamplat ai fi incercat de la capat, reusit si totul ar fi fost bine.Iti este probabil frica sa nu se repete ceea ce deja s-a intamplat, este destul de aiurea.Nu alege o fata urata sa faci tu experiente pe ea cum deja vad un raspuns.Incercand iti invingi frica, o fata care iti place care te atrage care este genul tau nu alea zeflemiste ca alea sunt niste expirate, uita pentru un moment ceea ce ti s-a intamplat si incearca, bineinteles trebuie sa simti si o atractie fata de acea persoana.Sau iti dau un mic sfat foarte folositor femeile iubesc barbatii cu probleme de orice fel, iubesc barbatii neajutorati unde ele isi pot pune in practica rolul de a avea grija de tine este instinctiv profita de chestia asta, femeile iubesc sa rezolve problemele lor iar tu ai una micuta deci poti spune adevarul unei fete, prietene si vei vedea ca te va ajuta sa treci peste.
E o problem psihologica treaba e ca tu ai o frica si in situatia asta trebuie sa faci ca la carte : alege o fata putin mai uratica intre si intre flirtreaza cu ea si apoi aplica lovitura de pedeapsa:date la ea si abordeazo poti fi si un pic nesimtit nu conteaza ce va crede ea asigurate doar ca fata acea nu iti va crea o reputatie proasta(prieteni si fetele care le placi sa nu afle)si daca te dai tare la ea nu vei simti nimic dar o sa vezi ca apoi la urmatoarea vei avea curaj si sa o saruti. Ai incredere la mine si la cativa pe care ii cunosc a mers.Suces.Fundita.
Pe mine nu ma intereseaza reputatia proasta. Eu vreau sa trec peste tampenia asta si nu pot. Crezi ca daca o fata e mai urata nu tot ma inrosesc ca prostul? Parca imi e adanc intiparit "reflexul" asta in creier si nu pot sa ma dezobisnuiesc de el. Eu pot sa vorbesc cu femeile, nu e nicio problema in asta, dar problema e ca ma inrosesc si atunci incep sa ma simt prost si cu privirile atintite spre mine. Am mai avut colege prin liceu care aveau o placere sa ma vada rosu, chestia aia devenise stresanta. Colegii pe care ii aveam in liceu tot timpul radeau de celalalt, ba ca ala a facut ceva, ala are o pata pe tricou, celalalt are nasul mare si logic si eu cand ma inroseam pateam la fel. Mai aveam si vreo 2 colegi de treaba cu care nu asistam la tampenii de gradinita. Cred ca toate chestiile astea mici au intarit in mintea mea problema asta.
Eu ma inrosesc tot timpul, cand mi-e lumea mai draga. Nu ma inrosesc pentru ca m-ar intimida ceva sau cineva, ci pur si simplu ard! Mi se intampla si acasa, dar nu prea ma intereseaza. Pana la urma, eu stiu ca ma inrosesc fara un motiv anume ( o fi ceva legat de sanatate habar n-am) si daca careva se simte stanjenit de chestia asta, prefer sa nu mai vorbeasca cu mine si gata. Fiind fata, folosesc un fond de ten mai deschis si nu se cunoaste atat de intens, dar tot se cunoaste. Asa ca, nu-ti fa griji. Cat despre medicamente, nu stiu, nu am luat, nu iau, nu cred ca voi lua recent. Trec peste in fiecare zi (aproape). Si ce?! Bine ca pot; cui nu-i convine, e stricat problema sa.
[Yana]
@Yana: Mie chiar imi place ca o fata sa roseasca, dar vezi tu la baieti nu e chiar asa. Problema e ca ma simt stanjenit si penibil atunci cand rosesc. De asta de cele mai multe ori am incercat si incerc sa evit unele situatii.
Andrei67y5 întreabă: