Problema psihica, neincredere! Dau FUNDA!

Salut TPU! Dupa cum am specificat mai sus este vorba despre o problema psihologica, una de neincredere, timiditate si rusine! Deci, problema mea a inceput la sfarsitul verii trecute! In aceea vara am tot iesit cu prietenii pe afara, etc tot ce face un adolescent normal. La sfarsitul acelei veri parca s-a intamplat ceva cu mine, cum a inceput scoala am inceput sa nu mai ies deloc afara din casa, nu mai tineam deloc legatura cu pritenii, singurul mod in care socializam era mersul la scoala! In rest cand aveam timp liber, in week-end stateam inchis in casa. Desi prietenii m-au mai chemat afara tot timpul refuzam din cauza unor motive ipotetice. Cred ca am avut o perioada de vreo 6 luni cand nu am iesit din casa, cu exceptia mersului la scoala! M-am intrebat si eu de ce nu mai ies cu prietenii, ce mi s-a intamplat si m-am consolat zicand ca va veni din nou vara si voi iesi dn nou! In sfarsit, a venit vara aceasta si vroiam sa ies din nou afara dar aveam un blocaj psihologic! Nu imi venea deloc sa ies fiindca ma obseda ideea, cum vor reactiona prietenii cand ma vor vedea. Ca sa intelegeti mai bine, am 2 prieteni fata de care nu aveam nici o retinere (ei sunt de varsta mea) dar ei stau cu baieti cu 3-4 ani mai mari ca mine si la ei ma refeream. Parca aveam o rusine fata de ei, cum vor reactiona cand ma vor vedea dupa 1 an de zile de cand nu am iesit din casa! Nu stiu de ce dar imi este rusine sa ii vad. S-a intamplat sa ma duc la cumparaturi si cand dau sa intru in scara blocului (trebuie sa traversez o alee pentru asta) ma rog sa nu ma vada cand intru, ei fiind la scara de vis-a-vis. Imi e rusine de mor si nu stiu de ce, nu pot sa dau ochii cu ei, simt ca intru in pamant de rusine cand trebuie sa ma apropii la ecva metri de ei, incerc sa trec fara sa ma vada! Simt ca ma auto-distrug si nu stiu ce sa mai fac! Vreau niste sfaturi, consolari sa ies din depresie! Simt cum viata mea se distruge! Chiar nu stiu ce sa fac! Ma blochez total la ideea da a iesi din nou!

Nu vreau sa fiu luat la misto, daca vreti sa radeti mai bine nu postati nimic!
Multumesc foarte mult!

Problema pe care o ai e bineinteles de natura psihologica si vad ca f greu iesi din ea.Sa zic ca incearca sa gindesti altfel pentru ca tu ai creat acest baraj psihic nu cred ca ajuta.Ar fi nevoie de prezenta unei prietene sau a unui prieten care sa te scoata la plimbare si dupa ce ai trece prin zonele de care te temi cu acea persoana ai iesi din cercul dracesc ce ti-ai creeat in psihicul tau.De as fi dintr-o localitate cu tine as propune sa vin la tine si sa iesim impreuna la un suc as reusi sa te ajut.Nu poti gasi pe mess sau undeva pe cineva care ar fi dispus sa iasa cu tine? Sau incerca asta:gindeste-te ca nu ai facut nimic rau.Gindeste-te ca am vazut chiar ieri la tv pe un post o tinara care a urcat bauta la volna si a facut accident si au murit toti din masina pe care ea conducea si numai ea nu a murit.Ce ai zice sa fi responsabila la 19 ani de moartea a 4 prieteni la fel de tineri ca tine? Si pe urma sa fi inchisa dupa ce ai fost operata si tu de n ori la spital ca si tu ai patit traumatisme multiple in urma accidentului? Si uite ea totusi a trebuit sa supravietuiasaca si sa -si duca crucea daca a baut si a fost iresponsabila.Ori tu nu ai facut nimic din toate acestea.Atunci pentru ce sa-ti fie rusine? Nici nu ai avut relatie cu n barbati. Atunci spune-mi si tu care e motivul sa-ti fie rusine? Nici gravida nu ai ramas? Ce ai face daca ai fi trecut prin toate acestea ce nu ai trecut? Mama nu te ascutla? Nu comunicati? Eu am noroc cu fata mea ca am comunicat ca doua prietene de cind a fost mica si ea nu a avut niciodata probleme de genul asta.Asta nu inseana ca niciodata nu a avut sau nu are sau nu va avea dar e bine ca putem comunica ca ma asculta si ca o pot ajuta.

Buna Ritska! Am si eu o problema asemanatoare cu a ta, dar se pare ca la tine e mai avansat. Te inteleg, e destul de greu sa comunici din nou cu ei, dupa atata timp de repaus, dar revino'ti in fire, incearca sa te calmezi cand ii vezi. Cu un an in urma iti erau cei mai buni prieteni, singurele persoane pe care te puteai baza, te vor intelege daca le explici cum sta treaba daca intr-adevar iti sunt prieteni buni. Zici ca ai cazut intr-o depresie care iti ''striveste viata'', inteleg sentimentul, e un sentiment legat de singuratate. Te simti singur si parasit, cand de fapt tu esti cel care a decis asta. Cateodata mai facem si greseli, asta e viata, din greseli inveti si mergi tot inainte. Scapa de depresie, iesi afara si profita de fiecare clipa. Capul sus Ritska, mai ai o sansa, nu o rata. Probabil v'a fi greu la inceput, avand in vedere timpul lipsa, dar va veti acomoda si ve'ti fi din nou prieteni. Stai linistit, in plus s'ar putea sa iti faci noi prieteni si atunci sa vezi ce sentiment frumos. To ce trebuie sa faci e sa iesi din casa.

Multumesc pentru sustinere! Aveti dreptate, cel mai greu imi va fi la inceput! Partea cu parintii, nu am incercat sa le spun problema, dar ei tot timpul m-au impins afara din casa fara succes! Vot incerca sa imi revin, nu prea am vointa, aste e problema!

Mai astepta pareri constructive si mobilizatoare! Am o problema foarte mare cu increderea in mine, cum pot sa o recapat?

*Mi-am dat seama ca m-au luat drept fata, nu e nimic, cred ca aceleasi sfaturi ar fi dat!

@IbeS: Ai nimerit cand ai pomenit de calculator, el este o parte a problemei mele, m-a facut sa fiu si mai retras! Voi incercat ce ati spus toti!

@ carminaburana43: m-am gandit si eu sa intru din nou in grup cu ajutorul unui prieten/prieteni comuni, cred ca voi merge la un film cu ei sau ceva de genu si sper sa ma introduca ei in grupul mare!

@ SMA: multumesc pentru incurajari, ai dreptate!

Vas da funda la toti pentru sfatru dar nu pot! Multumesc de incredere, sper sa trec peste acest moment!