Frumoasa intrebare. Chiar nu stiu. Nu cred ca m-am gandit vreodata. Exista argumente pro si contra la amandoua.
Dar am analizat de mai multe ori ce imi place cel mai mult, inceputul sau sfarsitul. Am realizat ca sfarsitul, pentru ca inceputul e confuz, cetos, nu stii la ce sa te astepti de la inceput; insa la sfarsit totul e clar, nu sunt dubii; si de cele mai multe ori sfarsiturile sunt foarte frumoase(acum depinde de caz).
Apusul e asa romantic... Coloreaza orizontul in nuante diferite de culori si e o adevarata splendoare sa-l privesti. Dar e un sfarsit si care orice sfarsit, e un sentiment de regret fata de ceea ce a trecut.
Rasaritul te invigoreaza (pacat ca e asa devreme si rar il poti prinde). Anunta o noua zi, mai ales atunci cand e primavara si soarele chiar apare surprinzator de cald.
Deci, privind lucrurile asa... Presupun ca apusul, pentru ca apusurile le-am vazut cel mai mult cat sa-mi dau seama de ce imi plac asa mult. Dar tie?:X
Apusul pentru ca prefer sa ma duc pe la 5'6 seara sa vad cum apune soarele, decat sa ma trezesc la 5'6 dimineata sa vad cum rasare.Si la un astfel de peisaj trebuie sa te relaxezi, daca te trezesti si motsai pe acolo isi pierde tot farmecul.
Amandoua.Cand sunt fericita si viata imi pare frumoasa, visele agitate si frumoase ma trezesc devreme si imi beau cafeaua asistand la rasaritul soarelui, fiindca casa mea e astfel orientata incat soarele imi zambeste de dupa un deal numit al Cetatuii aproape atunci cand el insusi se trezeste, dar si apusul dupa -amiezelor ce se sfarsesc in melancolie.Soarele imi pare, atunci, un confesor caruia imi place sa cred ca-i pot incredinta toate melancoliile mele...Si,ciudat, atat dimineata cat si seara el pare a ma intelege...
Claudiu_Dinu_1994 întreabă: