Da, in prezent. De ce? Singurate, dismoforfobie. complexitate fata de ceilalti, neimplinire sentimentala si profesionala si cred eu ca este suficient. Dar cu toate astea nu am curajul sa o fac. Deci raman doar cu gandurile.
Bună.
Numai o singură dată dacă te gândești la așa ceva este o neregulă cu tine și trebuie să mergi la un psiholog, gândul sinuciderii nu trebuie să facă parte din viața individului.
Pa, pa.
Da, ma simteam atat de prost incat ma gandeam sa ma arunc de pe bloc (am cheile sa deschid usa) sau sa merg pe pod si sa cad in cap dar nu ajung acolo oricum am planuri pe viitor mai ales stiu ca voi muri inainte de pensie (cauza: infarct).
Da,m-am gandit.Pentru ca vedeam doar usile inchise si eram foarte deprimata. Dar a trecut .
E de ajuns un ``cum ar fi daca m-as duce in bucatarie si...``sau``cum ar fi daca masina aia sa ma...``?
Si astea-s ganduri de sinucidere nu?
Dwap. si acum ma gandesc la asta.de ce? asa, pentru ca te simti singura si nimeni nu te intelege, nu iti gasesti locul si simti ca nu ai niciun rost deci... vrei sa pleci.
Da.Pentru ca probleme din familie si rautatea celor din jur ma apasau prea tare si am crezut ca nu o sa rezist.Dar am avut noroc ca acea "metoda" de sinucidere nu a functionat.Acum sunt bine dar nu pe deplin, inca supravietuiesc cu antidepresive. xoxo.
Da, cred ca fiecare a avut macar odata acest gand, insa este trecator si in momentul in care revii la starea normala te gandesti ca a fost o prostie.
Depresia duce la gandul de sinucidere, dar nu m-am gandit la asta niciodatasunt tare de inima
Da de multe ori din cauza unor prieteni si a familiei cred mi-am pus cutitu sa imi tai venele dar nu am putut sa o fac
Da mi-a trecut asta prin minte dar nu am pus-o in practica. criza asta era cauzata de situatia familiei mele
lilith16 întreabă: