Consecinţele imediate, directe ale unei explozii nucleare sunt: şoc mecanic, dizlocări mari de teren şi crater; şoc de căldură imens şi incendii; radioactivitate mortală în zona centrală; otrăvire şi contaminare radioactivă a mediului, pe mari suprafeţe şi de lungă durată. Într-o bombă atomică, o bucăţică de uraniu de mărimea unui cubuleţ de zahăr are aceeaşi putere de distrugere ca şi un bloc de exploziv convenţional de mărimea unei case.
[modificare]Istoric
Armele nucleare s-au folosit împotriva oamenilor doar de două ori, şi anume în jurul încheierii celui de-al doilea război mondial, când SUA au aruncat câte o singură bombă atomică cu fisiune asupra oraşelor japoneze Hiroshima şi Nagasaki. Primul eveniment a avut loc în dimineaţa zilei de 6 august 1945, când Statele Unite ale Americii au aruncat un dispozitiv tip pistol, cu uraniu, cu codul „Little Boy" (Băieţelul), asupra oraşului Hiroşima. Al doilea eveniment a avut loc după trei zile, la 9 august 1945, când un dispozitiv tip implozie, cu plutoniu, cu codul „Fat Man" (Grasul), a fost aruncat asupra oraşului Nagasaki. Norul, sau „ciuperca" acestei bombe s-a înălţat mai mult de 18 kilometri deasupra hipocentrului exploziei.
Folosirea acestor 2 bombe, din care a rezultat moartea imediată a aproximativ 100.000 – 200.000 de oameni (majoritatea civili) şi chiar şi mai mulţi cu trecerea timpului, a fost şi rămâne controversată. Criticii spun că a fost un act de omucidere în masă inutil, în timp ce alţii sunt de părere că de fapt s-a limitat numărul de victime de ambele părţi prin grăbirea sfârşitului războiului şi evitarea unor lupte sângeroase pe teritoriul Japoniei; de asemenea se aduce argumentul reducerii înaintării sovietice (şi comuniste) în Asia drept una din consecinţele acestor bombe.
De atunci pe Pământ au fost detonate peste 2.000 de arme nucleare cu scop de testare şi demonstrare a scopurilor lor. Pe lângă folosirea lor ca arme, explozivele nucleare au fost testate şi folosite şi pentru diverse scopuri nemilitare. Astfel, în Uniunea Sovietică, ele au fost folosite în minerit şi la construirea de canale[necesită citare], minimalizându-se efectul lor nociv pe termen lung.
[modificare]Prezent
Singurele ţări recunoscute oficial ca puteri nucleare sunt Statele Unite ale Americii, Rusia, Marea Britanie, Franţa, China, India şi Pakistan. Rusia a moştenit armele de la Uniunea Sovietică.
Este posibil ca şi alte ţări să deţină arme nucleare, dar ori nu au recunoscut aceasta în public, ori posesia lor nu este confirmată. Spre exemplu, Israelul are sisteme de aeropurtare moderne şi pare să aibă şi un program nuclear extensiv; Coreea de Nord a declarat că are capabilităţi nucleare (deşi a făcut câteva declaraţii schimbătoare în legătură cu părăsirea programului său de armament nuclear, de multe ori in funcţie de clima politică din acel moment), dar nu a realizat un test confirmat; de accea statutul armelor sale rămăn neclar. De asemenea şi Iranul este acuzat la momentul de faţă (2008) de către un număr de guverne că ar vrea să dezvolte capabilităţi nucleare; gurvenul iranian spune însă că activităţile sale nucleare, cum ar fi imbogăţirea uraniului, urmăresc numai scopuri paşnice.
În martie 2010, Rusia şi SUA au anunţat că au semnat un nou tratat, prin care focoasele nucleare se reduc la 1.500 de fiecare parte (pe vremea Războiului Rece existau câte 10.000)
Penaaaa1 întreabă: