Familia este o tema binecunoscuta a artei din toate timpurile.Ea defineste o societate intr-un anumit stadiu de civi-lizatie, dar marcheaza profund destinul fiecarui individ. Literatura urmareste cu precadere traseul parcurs de om de la familia in care se naste pana la familia pe care si-o intemeiaza, fixandu-si astfel statutul social. Familia reprezinta o reunire a varstelor dar si un potetial conflict intre generatii.Societatea traditionala impune individului,ca o cale de integrare in comunitate, dar si de implinire individuala, intemeierea unei familii.Modelul acesteia este adoptat sau respins in functie de propria experienta de formare dar si de spiritul epocii.Ca institutie familia confera stabilitate unei societati de aceea este protejata prin legi scrise si nescrise.Statul isi asuma responsabilitatea reglarii relatiilor dintre indivizi in interiorul familiei mai ales in momente cruciale.Biserica institutie a statului consfinteste momentele importante pentru evolutia unei familii prin botez si cununie,doua dintre cele sapte Sfinte Taine.
Familia–aceasta forma istorica de comunitate umana are un nucleu social elementar intemeiat prin casatorie si apoi prin raporturi stranse de ordin biologic, economic, si nu in ultimul rand spiritual.Pentru o reusita totala in cladirea unei familii este nevoie de inteligenta si de o stradanie continua de a ne modela pe noi insine printr-un adevarat act de vointa, de educatie si de forta morala.Cu aceste cuvinte,atat barbatul cat si femeia,trebuie sa devina in ultima instanta,creatorii propriului chip,calauzitor spre armonie, frumusete fizica si spirituala, sinceritate si mai ales incredere.Casnicia cea care creaza familia are la inceput un dram de necunoscut datorat deprinderilor bune si rele pe care le au tinerii.Cu putin efort ei pot modifica unele deprinderi negative, ori le pot inlatura sau inlocui atunci cand exista hotarare, iubire adevarata si dorinta apriga curata de a crea familia.Numai astfel atat el cat si ea devin placuti,utili si respectati. Familia la primii ei pasi inseamna de ambele parti respect pentru adevar pentru ca numai asa se poate trai si muri linistit si frumos.Un proverb spune:„minciuna are picioare scurte",ea nu poate merge prea departe, caci va fi prinsa din urma si descoperita de adevar, spre rusinea celui care a facut abuz de ea. Poetul englez Jhon Dryden desi era casatorit de putin timp se ocupa mai mult de poeziile si cartile sale decat de tanara lui sotie.Cam plictisita aceasta i-a spus intr-o zi:„-As prefera sa fiu o carte, poate asa mi-ai acorda mai multa atentie! „In aceasta lume plina de greutati, famila este cea care prin intelegere, incredere, respect si iubire reciproca reuseste sa le depasasca, ea fiind totodata unul dintre lucrurile de pe aceasta lume pentru care viata capata un sens; un lucru pentru care merita sa mori si sa traiesti in acelasi timp; un lucru minunat ce nu poate fi definit prin cuvinte; ceva plin de mister, ceva ce intruchipeaza binele, si de asemenea modul si locul in care copiii isi regasesc atat stapanirea de sine cat si increderea si respectul in propria persoana."
Aspecte generale : Infractiuniile contra demnitatii se definesc ca subgrup aparte, în cadrul infractiuniilor contra persoanei, prin valoarea sociala vatamata sociala sau pusa în pericol prin savârsirea lor. Aceasta valoare este demnitatea, atribut esential al persoanei, alaturi de celelalte atribute care fac obiectul ocrotirii penale. Ca valoare etica demnitatea desemneaza, pe de o parte, un atribut inascut care este onoarea sau sentimentul respectului de sine si constiinta calitatii de om printre ceilalati oameni (onoarea), iar pe de alta parte totalitatea insusirilor de ordin moral dobindite de om prin meritele sale si recunoscute de ceilalti membrii ai societatii ca urmare a activitatii si comportarii meritorii pe care omul le manifesta in cadrul societatii (reputatia). In timp ce onoarea este un atribut inascut, reputatia este un atribut dobindit care poate exista intr-o masura mai mare sau mai mica la individ sau poate lipsi. Oricare ar fi reputatia unei persoane, demnitatea ramine un atribut esential al acesteia, avind un rol important in formarea si desfasurarea relatiilor sociale, iar atingeriile aduse demnitatii prin faptele altor persoane constituie manifestari socialmente periculoase. Desfasurarea normala a vietii sociale nu este posibila fara apararea demnitaii umane. Recunoscind aceasta realitate, Constitutia Romaniei, in dispozitiile art. 1 alin. 3 enumera demnitatea omului printre valorile supreme pe care Romania, ca stat de drept, democratic si social, se angajazea sa le garanteze. Aceasta garantare se infaptuieste prin mijloacele dreptului penal si anume prin incriminarea si sanctionarea faptelor care aduc atingere acestei valori. Infractiunile contra demnitatii sunt tocmai astfel de fapte indreptate impotriva onoarei sau reputatiei persoanei.
Aspecte comune: Valoarea sociala ocrotita prin incriminarea si sanctionarea faptelor este demnitatea persoanei sub cele doua aspecte ale acesteia adica, onoarea si reputatia, iar relatiile sociale ale caror desfasurare normala este conditionata de apararea demnitatii persoanei ingradesc obiectul juridic comun al acestor infractiuni.
Infractiunile contra demnitatii sunt cuprinse in art. 205 respectiv art. 206 C.p. Subiectii activi si pasivi ai infractiunilor contra demnitatii pot fi orice persoane.
Actiunea penala pentru infractiunile contra demnitatii se pune in miscare la plingerea prealabila a persoanei vatamate, impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
Art. 205 Insulta
Elementul material consta intr-o actiune sau inactiune prin care se aduce la atingerea onoarei sau reputatiei unei persoane, ori in actiunea de a atribui acesteia un defect, o boala sau o infirmitate. Fapta se poate savirsii prin cuvinte (vorbite, scrise sau cantate), prin gesturi (miscari, mimica, atitudine), desene, etc. Defectul atribuit sau boala pot fi fizice sau psihice, toate acestea putind fi reale sau imaginare. Elementul subiectiv il constituie intentia care presupune cunoasterea de catre faptuitor a caracterului ofensator al faptei pe care o savirseste, indiferent care a fost scopul urmarit sau mobilul faptei.
Art. 206 Calomnia
Elementul material consta fie in actiunea de afirmare a unei fapte (sustinerea ca o fapta exista, corespunde adevarului), fie in actiunea de impuare a unei fapte (invinuirea unei persoane de savirsirea ei). Pentru ca afirmarea sau imputarea sa constituie elementul material al calomniei trebuie sa satisfaca urmatoarele cerinte esentiale:
1. Sa aiba ca obiect o fapta determinata (individualizata prin loc, timp, mod de savirsire)
2. Sa priveasca o anumita persoana aratata sau vizata
3. Fapta sa fie de natura, in cazul cind ar fi adevarata, sa expuna pe cel caruia i-a fost atribuita la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara ori dispretului public, indiferent daca a atras sau nu efectiv o asatfel de sanctiune
4. Sa se fi savirsit in public. Daca fapta nu satisface aceste cerinte ea poate constitui insulta, nu insa calomnie.
Oamenii numesc agresivitatea, razbunare.Sincer,e de preferabil sa te muste un caine turbat decat sa se razbune pe tine un om bun. Oamenii bun sunt oribili daca ai reusit sa ii intorci impotriva ta.Razbunarea nu mai e arma prostului.Devine din ce in ce mai dulce cu cat iti vezi adversarul mai rau.Placerea de a rani e specifica animalelor si oamenilor.Ei ranesc fizic,oamenii te lovesc unde tu, din prostie le-ai zis ca te doare cel mai tare. Daca unui tigru ii arati o caprioare nu o invita la un suc ci o ataca. Unui om daca nu stii sa iti ascunzi slabiciunile si i le spui ai doua variante:ori schimbi slabiciunile sau le elemini, ori le afli pe ale lui pentru a te pregati de contraatac.Totul in viata se rezuma la lupta cu altii
ale0409 întreabă: