Sall... am si eu o intrebare din curiozitate ce-i pentru voi "Patria". stiu ca is parintii (mama, tata, sora, fratele) insa altceva ce mai este pentru voi Patria?

Patria sunt eu, eşti tu, e tot ceea ce iubim, tot ceea ce visăm, tot ceea ce va fi când nu vom mai fi noi.
Auzind cuvîntul PATRIE în faţa ochilor invonluntar apare imaginea unui imaş verde, nişte mioare pe o coastă de deal, acel strugure mare de poamă, acei bătrîni care îşi aşteaptă copii acasă. Acesta e idealul care poate exista în asociaţie cu cuvîntul patrie, însă realitatea descoperă alte valori ale prezentului.
Suntem generaţia care nu cunoaşte pe fapte reale ce este dragostea de aptrie. Sunt diferite sentimentale ce apar în sufletul unui matur şi a unui tînăr adolescent la rostirea celor 3 silabe "patrie"
Întrucît suntem copii viitorului tb să cunoaştem adevărata noţiune a patriei. De fapt patria nu vine de la pămînt, noţiunea vine de la "pater", "patres" parinţi, moşi, strămoşi care au vorbit aceeaşi limbă, au avut acelaşi suferinţe şi sunt adevărata noastră patrie.
Dacă vom întreba un matur ce este patria vom afla că adevăratele suferinţe nu pe auzite sunt cunoscute de acei care sunt departe de casă, de copii, de părinţi. Anume peste mări şi tări omul înţelege într-adevăr ce este acea bucată de pămînt mică şi necunoscută de lumea întreagă, dar este unica la care te poţi gîndi incontinuu. Despre patrie au scris renumiţi scriitori de-a lungul anilor. "Patria e aducerea-aminte de zilele copilăriei…coliba părintească cu copacul cel mare din pragul uşii, dragostea mamei…plăsmuirile inimii noastre…locul unde am fost iubiţi şi am iubit" spunea Alecu Russo în "Cîntarea Romîniei". Pt el patria e "cîinele care se juca cu noi", "e sunetul clopotului bisericii satului", "e zbieratul turmelor, cînd se întorceau în amurg" şi " aerul care nicăieri nu este mai dulce. Sunt cuvinte simple, fără sofisme dar care caracterizează cu adevărat sentimente.
"Despre patrie se pot spune cuvinte cu colţul inimii noastre" spunea N. Stănesc în "Colţul inimii". Nu putem vorbi depre patrie cu cuvinte deşarte, spunînd trebuie să simţim cuvintele cu tot sufletul şi trupul. Însă realitatea nu prea corespunde. Începem să uităm, chiar şi aceea ce nu am cunoscut vreodată pe fonul ocupaţiilor prezente, adevăratul sens al cuvîntului patrie. B. Şt.Delavrancea spunea "Patria este înlăuntrul nostru şi o ducem cu noi peste mări şi tări…. Patria nu e pămîntul pe care trăim din întîmplare ci e pămîntul plămădit cu sîngele şi întărit cu oasele înaintaşilor noştri."
Putem vorbi la nesfîrşit despre patrie. Pînă la sfîrşit, fiecare om va simţi acel "acel sentiment care răscoleşte toate puterile din om şi în anumite clipe îl va ridica mai presus de existenţa lui şi îl va face să moară de bunăvoie pentru liniştea şi mărirea unor urmaşi pe care nu-i va cunoaşte" aşa cum spune B. Şt. Delavrancea. Dar trebuie să rămînă pentru întreaga viaţa.
"Deaceea, cu orice cusururi
Ce patriei sale i le află
Cu orice greşeli, ea de-a pururi
Îi rămîne scumpă şi dragă"
("Patria" I. Haşdeu)

Doar un sinonim arhaic pentru țară.