Dansul flamenco, reprezinta o forma rituala tiganeasca, sau calo, de cantec si dans, intalnita in regiunile sudice ale Spaniei. Flamenco-ul trebuie distins de stilul de dans clasic spaniol (escuela bolera), ca si de dansurile populare regionale, cum ar fi jota din Aragon ori sevilla-nele din Andaluzia. Se danseaza cu trupul, se canta cu vocea, acompaniat la chitara de catre rromi la nuntile lor, botezuri, festivaluri si petreceri, atat din bucurie cat si ca expresie a durerii. Flamenco-ul, reprezinta mediul istoric-oral prin care tiganii isi comunica, de-a lungul timpului, vietile, gandurile, sentimentele cat si talentul de a dansa. Cel mai puternic element din desfasurarea dansului, il reprezinta momentul de transa (duende), moment epifenomenal. Interpretul aluneca mintal intr-o stare liminala a constiintei, prin repetarea obsesiva a aceleiasi secvente de miscare: picioarele si talpile ataca podeaua intr-o bataie percutanta, stacatto, cu frecventa unei mitraliere (zapateado). Atentia se concentreaza catre interior; buzele ii vibreaza ca si cum ar rezona in ritmul bataii sau al pulsului inimii; transpiratia incepe sa i se prelinga de pe obraji pe gat, dansatorul continuand sa danseze nesimtind oboseala sau solicitarea incordata a corpului, a picioarelor si talpilor. Unii rromi cred ca o prezenta spirituala intra in dansul lor si ca, in acel moment se afla "in flamenco". Poetul Federico Garcia Lorca a numit acest moment, "timpul in care sunetele intunecate intra in corpul dansatorului". Distinctia dintre aceasta lume si urmatoarea si cea dintre mortalitate si moarte se unesc in corpul interpretului pe masura ce el (sau ea) devine total absorbit de ritm (compas). Spectacolul "Mi Soledad" ("Singuratatea mea"), creat de Joaquin Cortes si gandit de acesta ca o confesiune, asemeni parcurgerii unui jurnal intim, se sprijina pe o constructie simpla care intercaleaza dansul flamenco cu cantece tiganesti. Funda?
LanguageMaster întreabă: