Încearcă doar să porți o discuție cu el și vezi cum merge. Din ce am citit voi nu ați purtat cine știe ce discuții.
Lasă lucrurile să vină de la sine, nu te mai frământa că nu îți fac bine chestiile astea.
Dacă ceva e menit să se întâmple, se va întâmpla, nu e ok să forțăm niște chestii. Nu are rost să te gândești la ce ar fi fost dacă ai fi luat alte decizii, trăiește prezentul.
Multumesc mult pentru sfat. Mi-a dat de gandit.
Totusi, am vrut de mult sa il salut. Sa refac ce am stricat, dar de fiecare data ma blocam cand il vedeam. Asa, pur si simplu. De mai multe ori a incercat si el sa ma salute, dar eu i-am întors spatele ca o fraiera si am plecat din zona chiar accelerand... Ma rog, voiam sa te intreb cum ar fi daca as incepe sa il salut... Ar fi prea ciudat?
Si ar mai fi ceva. E posibil sa ne intalnim de Craciun cu familiile..Si ar fi destul de jenant atat pentru mine, cat si pentru el ca stam in colturile opuse ale camerei si nu vorbim. Asa ca ma gandeam sa incerc sa repar lucrurile pana atunci.
Nu ar fi deloc ciudat. Nu mai face asta, dacă îl vezi, pur și simplu salută-l, zâmbește-i, răspunde-i la salut. Altfel, așa se interpretează greșit semnalele astea. Ar putea să deducă că îți e antipatic, iar asta nu e prea okay.
De pierdut nu ai ce, deci fă primul pas tu. Din câte spui tu, pare că el a încercat să fie prietenos, asta fiind un lucru bun. Nu ai de ce să îți faci griji, totul va fi ok. De obicei tindem să ne gândim mult prea mult la un lucru, asta ducând la teamă și într-un final abandonăm "lupta".
Știi cum se zice: "Fii bărbată, Zoe!"