S-ar putea să fie vorba de cuvîntul „touche"( se citește tușe), cu accent pe ultimul e. Provine din limba franceză, din cuvîntul „touche"= atins.
Cel ce folosește această expresie, deși cam prețioasă și pretențioasă pentru vorbirea în limba română, vrea să spună că interlocutorul său a atins exact cuvîntul ce trebuia spus, că a ghicit intenția celui ce a vorbit, un fel de „exact", „asta e", „ai nimerit -o!
Ar putea fi corespondentul americănesc pentru „bingo!".
anonim_4396 întreabă: