Salut, aici aveți un fragment al primelei mele cărți "Sub același soare" Sper să vă placă
Aștept păreri
Toți că sunt perfect, că viața mea e perfectă, că familia mea e perfectă, că hainele mele sunt perfecte. La naiba cu perfecțiunea. De fapt, totul e fals. Toți purtăm măști a perfecțiunii, eu, mama, sora, impuse de tatăl meu, pentru a-i convinge pe ceilalți că suntem o familie ideală, fericită. Nici nu mai știu dacă suntem o familie. Tata m-a învățat de mic să port acea mască a unui copil ideal, care știe totul și poate totul. Adoră să ne controleze, să știe că noi depindem de el, de banii lui. Îl urăsc, dar mama si sora într-adevar au nevoie de el. Nu pot să le las. Doar pentru că le iubesc  m-ai joc acest rol, pe care-l detest de mic.

Împlinesc azi 18. Petrecere zgomotoasă. Mult alcool și mulți oameni necunoscuți. Dar astăzi va fi diferit. Am o idee genială. Tatăl se va bucura.

  — Alex, la mulți ani.

 —Mulțumesc, tată...

—Nu mă întrerupe. Ți-am mai spus doar că nu ai voie să mă întrerupi. Astăzi vor fi invitați la petrecerea de ziua ta fiii unor membri ai companiei. Trebuie să fii cât mai amabil.

—Nici nu-i cunosc.

—Nu mă interesează. Acum plec. Am câteva întâlniri, dar voi fi la petrecerea ta.

Fără să îmi mai ordone ceva, a plecat. Tipic - tatăl meu. Chiar și de ziua mea, mai importantă este compania. "Dar astăzi va fi diferit" - îmi repetam eu în gând. Rămânea doar să îmi sun iubita și pe Roy să-i anunț să nu vină la petrecere.

******

Ne-am adunat toată familia în living înainte de a întâmpina invitații. Purtam un tricou negru cu inscripția "The best son in the world " (tatăl nu suporta acest tricou) și o pereche de jeanși negri.

—Alex, ce înseamnă aceasta? Trebuia să fii gata deja -a spus el pe un ton autoritar.

—Eu sunt gata, tată. Nu îți place ceva?

—Alex, încetează, te rog - m-a implorat mama.

Dar nu mai puteam sa îl suport.

—Gata cu glumele. Ridică-te sus si schimbă-te, ori...

—Ori ce, tată? O să îmi distrugi viața? Crede-mă, ai distrus-o deja. Nu am de gând să mă schimb. Nu îți accepți fiul așa?

În următoarea secundă am simțit o lovitură puternică în zona feței. Nu mă mira și nu mai simțeam durere. Prefera deseori să își folosească forța fizică, știind că nu îl voi lovi înapoi. Mama a început să plângă. Sora a ieșit printre lacrimi din cameră. Mai rămânea doar ceva de făcut.

—Te urăsc și regret în fiecare zi că m-am născut în această familie. Mai bine nu existam deloc. Mersi pentru petrecere. Distrează-ți în continuare invitații.

Arăta șocat. Nu obișnuia să nu i se împlinească ordinile. Am ieșit din casă, lovind puternic ușa în urma mea. Mi-am luat bicicleta veche, pe care am cumpărat-o cu proprii bani când eram în a 9-a.Nu am nevoie de banii lui, de mașina pe care mi-a cumpărat-o. M-am îndreptat spre pădure. Mă calma aerul curat, liniștea și adrenalina. Când eram mic, mama nu îmi permitea să mă plimb cu bicicleta prin zona aceasta. Pe partea stângă se afla strada centrală și îi era frică să nu devieze bicicleta. Cât de orb pot sa fiu... Acum vreau să uit de toți. Doar eu și cu mine însumi. Viteza și adrenalina creșteau. Mi-a lipsit aceasta, aveam nevoie de libertate atât de mult . Deodată mi-a vibrat telefonul, am uitat să îl închid. Probabil era Alison, iubita mea, dar nu aveam chef acum să vorbesc cu nimeni. Am încercat cu o mână să îmi scot telefonul din jeanși ca să îl închid când în fața mea a apărut o umbră, nu, o fată.O, DOAMNE! Am deviat spre stânga, viteza mare împiedicându-mă să mă opresc, apoi într-o curbă periculoasă  şi în panta cu înclinaţie mare, am pierdut controlul asupra direcţiei de mers, am ieşit în afara părţii carosabile, nu mai văd nimic. O, NU!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook