Salut. Am 16 ani si pot spune ca am o problema, mereu cand dau de o fata ok se intampla ceva prost, niciodata nu mi-a iesit. Adica, ori isi schimba ea comportamentul brusc ori observ eu ceva negativ la ea si imi impun in minte sa renunt desi nu vreau. Nu stiu sa explic asta, de fiecare data ma bag singur in belea si renunt ca fraierul la acea fata. Sau primele zile sunt perfecte apoi brusc nu mai am acelasi farmec in discutie ca la inceput, ci devin plictisit respectiv plictisitor fara motiv. Vreau sa o iau de la capat dar nu stiu de unde s-o iau. Daca se poate, as dori orice sfat posibil legat de ce am enumerat aici in total. Sunt si la varsta adolescentei si dintotdeauna am avut problemele astea.

Sa renunt desi nu vreau. Să gândești așa.
Acel - nu vreau să renunț- este legat de o nevoie a vieții tale.
Renunțarea este legată de alt aspect al vieții tale actuale, de care ești inconștient. Acest aspect, te face să interpretezi realitatea într-un mod care determină rezultatul final, renunțarea. Astfel, aspectul motorul vital nr 2, învinge momentan. Cum acționează el. Vezi ( de fapt interpretezi, adică evaluezi) ceva negativ. Ceea ce ți se părea incitant, atrăgător devine plictisitor. Nu este nimic negativ sau plicitisitor. Dar brusc apare evaluarea, coordonată dela tine din interior, că este așa.
Ceea ce avea rost înainte, devine lipsit de rost și valoare. Și pleci, te retragi, nu mai manifești interesul și relația cade.
Care este aspectul nr 2? Căci renunțarea este în final dureroasă, de aceea ai și pus-o în discuție.
Dar el nr 2 este ascuns undeva în tine.
Dar poate că nici nu este nevoie să faci efortul de a-l găsi.
Ce poți face. Când apar ele, semnalele de respingere. simți ceva, le simți, căci fără această simțire, nu știi de ele.
Să schimbi ceea ce simți.
De ceea ce simți. tu ești responsabil.
Cum simți ceva, orice? Văz, auz, simți senzații cu corpul, apoi formulezi gânduri.
Analizează ce simți atunci și schimbă.