Salut! Am 18 ani, iar de la varsta de 14 ani, de cand s-a nascut sora mea vitrega, care are, din pacate, are un handicap mental, pot sa spun ca nu mai am copilarie. Deoarece, eu sunt la tatal meu, iar in fiecare weekend, vacanta, am fost oricum obligat sa vin la mama mea si sa am grija de acest copil(daca nu veneam incepea sa se supere si imi inchidea telefonul). Si va dati seama ca, din acest motiv, nu am putut sa am prieteni sau sa am o relatie cu vreo fata. Precizesc ca stau(la tata) intr-un alt oras, fata de cel in care sta mama. Cel mai rau lucru este ca, in ultimii 2 ani, tatal meu vitreg a intrat acasa cu copilul si cand ma duc la ei sa stau cu copilul el numai sta, comenteaza si se uita la Casa Iubirii. Ma ia la misto, face tot felul de glume proaste si, daca ii raspund ceva, mama pur si simplu, imediat se agita si urla la mine si ma cearta ca, vai Doamne, de ce i-am raspuns dar el cand vorbeste mie sau zice, ha, ce prost esti, ca-i zic sa nu-i dea la fata diverse lucruri (sa se joace cu lucruri mici pe care le poate baga in gura) mama, nu-i zice nimic lui. Pentru mine, lucrul asta mereu ma intristeaza, ca mi-am pierdut ultimii 4 ani din viata cu acest copil, nu am putut, dupa cum bine v-am zis, sa am si eu o prietena sau sa am prieteni. Si in caz ca va intrebati de ce, vin in fiecare weekend si vacanta, e bine, tatal meu nu are cea mai buna situatie financiara, iar daca nu vin in weekend, nu mi-au dat bani de pachet, asa numai intre 30 si 50 de lei, imi mai cumpara haine din SH(nu zic ca nu sunt bune).
Uneori ma apuca o stare greu de descris si mai zic surorii mele "din vina ta n am avut copilarie" sau uneori o cert uneori facand lucruri marunte sau o mai bruschez si ea incepe sa planga chiar daca nu intelege sau nu poate vorbi si ma simt apoi ultimul om ca fac asta, plang si imi pare rau.
Va multumesc ca ati citit problema mea si dati mi niste idei de ce as putea face.

O Doamne! Asta deja suna cam de domeniul ABUZ emotional! Ai vorbit cu ei *( toți 3 )? Sa le spui ca nu prea este legal si o.k ce fac ei cu tine! Exista si CAI LEGALE prin care pot sa fie sancționați pentru asemena comportament fata de tine! Nu Ai pregatirea si experienta necesara sa faci fata unui asemena copil!

Si daca era un copil normal si sănătos fizic si psihic tot NU aveau dreptul sa te pună pe tine sa faci Asta! Una este sa AJUTI la nevoie câteva ore ocazional *( cand merg la cumpărături sau au alte treburi in oras ) alta este ce te pun ei sa faci cu un copil cu asemena probleme!

Buna.Am citit, dar eu tot nu inteleg de ce trebuie sa stai cu sora ta? Sa iti inchida mama telefonul dupa ce s-a suparat nu este obligat.Vezi-ti de viata in orasul in care stai si atat.Nu este nevoie sa mergi in fiecare weekend, esti un tanar adult pe punctul de a-si face propria viata.Si insotitor pentru o persoana cu handicap nu ar trebui sa fie parte din aceasta viata, mai ales cand exista doi parinti disponibili.E suficient sa mergi la sarbatori, de cateva ori pe an.Inca este timp sa iti gasesti o prietena, nu dispera, doar ai 18 ani, nu 81.Trebuie doar sa iti stabilesti prioritatile mai bine, sa te impui in fata parintilor, totusi fara sa pari nesimtit sau lipsit de respect.Bafta!

Ai 18 ani, esti major si capabil sa-ti castigi singur banii, muncind undeva si facandu-ti viata care-ti place si cum iti place.

In loc sa te duci in weekend sa ai grja de fratele handicapat, care este raspunderea parintilor lui, nu a ta, ai putea sa-ti iei un job de weekend si sa-ti castigi proprii bani, pana termini scoala si poti sa te angajezi permanent undeva.

E trist ce ai patit dar gandeste-te ca tu ai pierdut 4 ani (ceea ce nu e in totalitate adevarat pentru ca nu ai stat 24h pe zi cu ea) dar mama ta va pierde toata viata ingrijind un copil bolnav. Tu in cateva luni sau cativa ani vei pleca din casa probabil si ea saraca va ramane cu un copil cu probleme pe cap deci situatia ei de 100 ori mai trista decat a ta

Salut! Stiu cum este sa fi argat si sa faci lucrurile pe care ar trebui altii sa le faca. Eu mi-am dat seama de asta abia pe la 23 de ani. Tine minte bine lucrul asta daca vrei sa duci o viata buna. Primul si primul om pe lumea asta ca prioritate, esti TU. Abia apoi daca iti permiti si ai luxul, urmand pe locul doi, ceilalti. La fel ca si ceilalti oameni, ai si tu drepturi. Da, ai vazut bine. Ai drepturi. Dreptul de a refuza, dreptul de libera exprimare, dreptul sa faci ceea ce vrei. Pana la urma e viata ta, nu a parintilor tai. Nu tu ai ales sa fie nascuta surioara ta, ci parintii tai. Drept urmare, tu nu esti obligat sa ajuti. Mai ales daca acest lucru iti dauneaza stilul de viata. Nu ar trebui in primul rand sa te intereseze daca se supara rudele tale. Pentru ca sa-ti zic un secret. Nici rudelor tale nu le pasa de viata surori tale, si daca ei te vad pe tine mai naiv, te santajeaza emotional, sa te duci tu la ea. Adica pe langa faptul ca te-ai oferit sa ii ajuti, tot ei fac sula mare si te iau peste picior? Eu zic sa le dai cu seen cum s-ar zice si sa-ti traiesti viata, ca nu e normal sa fi sclav la cheremul altora.