Salut. Am 18 ani si tot am ganduri ca sunt urat, desi in jur mi se zice ca nu sunt, ce sfaturi aveti, sa scap de ele?

și eu sunt urât ce sa facă? Sa ma plângă ca sunt urât? Dece? Asta e sunt urât

Și nu am nici o mâna -_- la asta ce mai spui? Vezi ești norocos ca ești urât măcar ai doua mâini poți mânca shaorma cu usturoi cu doua mâini norocosule

Fiecare gând are rostul lui. Dacă ești urât, asta este o scuză pentru tine că nu ai din cauza asta succes la fete, așa-i? De acolo vine gândul. Și știi ce să faci ca să scapi de el? Să te ocupi de fete. Te scapă ele de asemenea gând.

Problema ta e încrederea. Învață sa ai o gândire pozitivă și optimistă.

Aici ți-aș putea scrie un roman; căci și eu trec prin aceeași problemă. Si îți voi zice gândurile mele si cum trec prin ea. Unul dintre cele mai importante lucruri este propria părere față de noi. Dacă tu crezi sau ești urat si te consideri așa? De ce? Si cum pot rezolva cât pot. Din ce cauza. Am nasul mare? Dacă e un mare complex strâng banii si de operație atâta timp cât după 5-10 ani voi fi fericit si împlinit. Am acnee strâng banii de dermatolog. Etc. Tot ce poți salva este propria personalitate care o poți face cât mai puternică. În rest defectele le mascăm sau acceptam cum putem.

Frumusetea e relativa, adica fiecare are o viziune diferita asupra ei.
Greseala pe care o fac multi e ca iau standardele contemporane si trag concluzia eronata ca toti se identifica dupa ele.

Frumusetea NU e ceva concret sau universal. O axioma este. O forula este. Dar frumusetea, sta in ochii fiecaruia

Da, din pacate, societatea, mass-media, magazinele de moda manipuleaza foarte mult viziunea oamenilor asupra frumusetii, dar niciodata doi oameni nu vor avea o viziune exact identitca. In primul rand creierele sunt diferite.

Daca in viziunea ta o trasatura ti se pare urata, poate la mine e taman invers.

In concluzie la finalul zilei poti fi si alexandru pargaru si brad pitt, ca va fi cel putin o persoana care te va considera urat.
Deci procentul de 100% nu va exista niciodata.

Cel mai important e ceea ce crezi tu despre tine. Viziunea ta (relativa, desigur) asupra frumusetii si asupra ta.

Trebuie sa lucrezi cu subconstientul tau aici.

Sa stii ca niciun bebelus nu s-a nascut cu gandul ca e urat.
Societatea si standardele astea de ****t (scuza-mi exprimarea) distrug stima de sine.

Dragostea de sine este o calatorie lunga. Embrace it.
Poate dura si o viata intreaga.

Plimba-te prin natura, mediteaza, incearca sa te detasezi de societate, oameni si asteptari.

Imagineaza-ti o conversatie cu tine la 5 ani.
Pun pariu ca atunci nu te credeai urat pentru ca societatea nu te-a contaminat inca.

Incearca sa te conectezi cu tine in forma pura, cu sufletul tau, ca si cum nimic nu s-a intamplat vreodata.
Da, este un nivel mare de concentrare si poate deveni destul de abstract.

Fii sincer cu tine la 5 ani si intreaba-te:
,, Chiar sunt urat?"
,, Asta e ceea ce cred eu sau ceea ce cred altii?"
,, Ce e de fapt frumusetea? E ceva concret sau e doar o constructie sociala?"

Cand o sa renuntam in numele lui dumnezo la ideea ca frumusetea e ceva universal si specific, atunci o vom putea vedea in tot.
Nu vom mai judeca, ne vom cresre stima de sine si vom trai viata ca pe o poezie.