Am ajuns la varsta de 18 ani si nu am avut deloc o prietena. Sunt un tip putin mai retras, in sensul ca ma atasez/imprietenesc mai greu cu cineva. Nu am o problema sa vorbesc cu fetele, problema mea vine cand trebuie sa vorbesc cu o fata pe care o plac. Pur si simplu nu stiu ce sa spun sau daca spun ceva, subiectul se termina destul de repede.
Problema mea este ca nu am incredere in mine, nu ma vad un tip atragator, nu vad ce ar putea vedea o fata la mine.
Cu toate ca incerc sa fac schimbari in viata mea, in sensul ca de 3 luni merg la sala, de peste un an fac dansuri(de tip social, ce le dansez in club) si cu toata modestia sunt foarte bun la asta, si chiar mi-am imbunatatit capacitatile de comunicare, sunt fete cu care sunt prieten si vorbim(nu imi place de ele), nu mai sunt la fel de timid ca inainte, tot nu am o prietena sau nu vad ca fetele de care sunt atras sa fie si ele atrase de mine.
Cum spuneam si mai sus, nu sunt un baiat care sa arate bine, dar nici cel mai urat nu sunt. Sunt si destul de slab, desi in ultima vreme se vede puton ca am inceput sala.

Gandul meu a ramas la o colega de clasa. La un moment dat credeam ca e si ea atrasa de mine, o priveam in ochi si ea ma privea si zambea. S-a intamplat de cateva ori, insa in alte dati cand incercam sa vorbesc cu ea era cand rece si nu ma baga in seama, cand vorbea cu mine si radeam. Cateodata aveam impresia ca ii place de un prieten de-al meu. Cand stateam in banca cu el se uita spre noi, insa nu stiu daca spre el sau spre mine. Ei doi se inteleg foarte bine, tipu zice ca sunt doar prieteni buni ca el are iubita. Asta se intampla de prin octombrie. Acum, in ultimele zile am incercat sa o evit, cu speranta ca o sa imi treaca. Nici ea nu m-a mai bagat in seama. Imi mai arunc cateodata privirea spre ea, se mai intampla sa ma vada, dar isi muta rapid privirea sau eu ma fac repede ca ma uit in alta parte. Pur si simplu nu mai vreau. Simt ca mai rau imi fac daca incerc ceva cu ea. Nu am curaj sa o invit in oras de teama de a fi respins. Ea cred ca si-a dat seama ca o plac si daca nu incearca nimic presupun ca e clar ca nu o interesez.
Ma oftic ca intr-un timp chiar credeam ca am o sansa cu ea. Ajunsese-m sa radem, sa vorbim, ma privea fix in ochi cand imi vorbea si ii vorbeam si eram pur si simplu innebunit de privirea ei.

Nu stiu ce sa mai zic si ce sa fac. Am momente cand uit de ea, insa la scoala inima mi-o ia din nou din loc.

As avea nevoie de un sfat sau mai multe.
Mersi daca v-ati facut timp sa imi cititi acest mini-roman si daca o sa imi raspundeti.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook