Salut.Am mare nevoie de ajutor.Am pentru mîine la Istorie de făcut un eseu la alegere din temele :
a) Oameni iluștri
b) Monumente arhitecturale moderne din localitatea natală
Vă rog foarte mult, să mă ajutați la una din temele date.Mulțumesc anticipat

Fundiță neapărat!

Eseu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Eseul este o specie de proză literară, fixată la granița cu literatura, care îmbină elemente ale tuturor stilurilor funcționale. Compoziția eseistică oferă posibilități mari de a asocia idei venite din diferite domenii culturale. Poate tocmai de aceea este foarte greu de găsit o definiție unică.

Eseul este o specie cameleonică, în care ideile iau forma vasului în care sunt puse. Stilul eseistic este erudit, iar conținutul se bazează pe o viziune complexă asupra vieții. Varietatea procedeelor stilistice, ca și faptul că nu presupune un tipar strict, fac ca această specie să se bucure de interes cam în toate domeniile culturale. Eseul constă în consemnarea unor idei, a conexiunilor dintre ele, a părerii personale, într-o manieră eleganta (stil elevat, trimiteri culturale numeroase, informație bogată etc.). Adrian Marino spunea că "eseistul încearcă să ofere o soluție, nu o impune, nici n-o dogmatizează. Doar o propune. El ridică o problemă, punându-se pe sine și pe alții la încercare. Izbutește și incită adevărul".

Un eseu poate sa abordeze o operă literară, sau un aspect al ei (o idee, o temă, un simbol) de pe poziții filosofice, poate să apeleze la informații sociologice sau psihologice, poate să facă asociații în diverse arte, pe o temă oarecare etc.

Inclus în proza explozivă în mod curent, eseul este o specie fixată la granița dintre stilul beletristic și cel stiintific. Este admis în literatură pentru că autorul prezintă plastic viziunea sa despre lume, dar prin tendința de a defini varii probleme, se apropie în spirit de o lucrare științifica. Nicolae Balotă îl denumește "gen semiliterar", fixându-l "între structurile imagistice și cele ideologice", iar Adrian Marino, în articolul dedicat eseului îl considera ca un gen de frontieră, "hibrid" situat între literatură și filosofie.
Cuprins
[ascunde]

1 Elemente specifice
2 Exemple de eseuri
3 Vezi și
4 Legături externe

[modificare] Elemente specifice

subiectivitatea asumată
prezentarea unor idei fără obligația de a fi demonstrate, argumentate
asociații libere de teme, motive, simboluri, gânduri
libertatea totală de a alege un anume stil
atingerea mai multor domenii

Cum sa intocmim un eseu

CUM SA INTOCMIM UN ESEU

(Dupa Derek Rowntree, Invata cum sa inveti. Introducere programata in tehnica studiului, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1980)

Scrierea unui eseu sau a unei lucrari personale are cel putin trei avantaje importante pentru cel care o scrie:

Il sileste sa-si organizeze gandirea si sa-si precizeze punctul de vedere cu privire la subiectul lucrarii.

Ii permite lui (si profesorului) sa descopere anumite calitati pe care le are si pe care trebuie sa le intareasca, precum si anumite puncte slabe, pe care trebuie sa le remedieze, daca vrea sa reuseasca in domeniul lui de interes. 55826xii85uxf7m

Scrierea este pasul care completeaza procesul gandirii si al invatarii. Deoarece aproape orice activitate umana cere capacitatea de exprimare in scris, aceasta este in mod clar „o calificare pe viata".

Procesul scrierii unui eseu implica urmatorii pasi:

I. Precizarea temei eseului

II. Strangerea si cercetarea materialului documentar ix826x5585uxxf

III. Structurarea eseului

IV. Redactarea eseului

V. Evaluarea critica a versiunii preliminare

VI. Rescrierea eseului

I. PRECIZAREA TEMEI ESEULUI

De obicei un eseu este intocmit ca urmare a solicitarii unui profesor sau a unui grup de studiu. De aceea, pentru a incepe lucrul in mod corect, este important sa urmam regulile de mai jos:

A. Notati cu atentie si exactitate formularea temei.

B. Analizati cu atentie formularea temei, folosindu-va de intrebari cum ar fi:

Solicita tema o abordare generala sau una specifica?

Se cere prezentarea experientei personale sau a propriilor convingeri ori numai cunoasterea pozitiilor exprimate de altii?

Se recomanda in special o anumita sursa de informatii?

Se cere doar o descriere a lucrurilor sau si o analiza a lor?

Este necesara discutarea implicatiilor si a aplicatiilor care decurg din concluzii?

II. STRÂNGEREA SI CERCETAREA MATERIALULUI DOCUMENTAR

A. Lista bibliografica

Aceasta este de obicei sugerata de profesor impreuna cu tema eseului. Fiecare dintre lucrarile recomandate in lista initiala poate conduce la alte surse bibliografice, care ar putea fi consultate daca exista suficient timp.

B. Intrebarile

Acestea au rolul de a directiona lectura si de a evita pierderea de timp cu lectura integrala a intregului material adunat. Cea mai buna abordare este aceea de a pune o serie de intrebari pentru clarificarea titlului sau a temei eseului.

C. Gandirea

Incepeti pregatirea lucrarii cat mai devreme posibil, pentru a permite gandirii sa „rumege" subiectul.

Fiti atenti la idei relevante si la exemplificari sugestive, pe care le puteti intalni curent in jurul vostru.

Oferiti subconstientului ocazia de a va furniza idei creative de abordare a subiectului.

D. Fisarea materialului

Toate materialele documentare cercetate trebuie sa fie fisate, mentionandu-se intotdeauna sursa (autorul, titlul lucrarii, editura, localitatea, anul aparitiei, pagina) din care am preluat o anumita idee, expresie, fraza-citat etc. Exista mai multe metode de fisare:

notitele facute pe un caiet (cea mai folosita, dar si cea mai ineficienta);

fisele de lectura (cea mai eficienta si mai ieftina metoda clasica de fisare);

notele introduse in baze de date computerizate.

Folosirea fiselor de lectura (foi de hartie, eventual liniate, de marimea unei foi A4 taiata in opt, pe care se scrie pe o singura parte) are avantajul ca este la indemana oricui si permite aranjarea materialului documentar in mai multe feluri, precum si folosirea lui ulterioara la alte teme de studiu.

III. STRUCTURAREA ESEULUI

Pentru a putea lucra in mod eficient, materialul fisat trebuie triat, eliminand tot ceea ce este banal, irelevant sau obscur. Acest lucru este realizat mai usor dupa ce am conceput deja structura generala a eseului.

Propunem celor mai putin experimentati in acest domeniu urmatoarea schema generica pentru lucrarea scrisa:

A. Introducere

Comentarii cu privire la subiectul eseului - ce inseamna si care este importanta lui.

Ce aspecte veti prezenta si de ce?

B. Tratare

Dezvoltarea argumentatiei in 3 - 4 idei principale, insotite fiecare de

exemplificarea ideilor.

C. Concluzie

Recapitularea ideilor principale.

Concluzie si implicatii, eventual viitoare perspective de studiu.

IV. REDACTAREA ESEULUI

In aceasta prima redactare a lucrarii accentul nu trebuie sa cada pe frumusetea exprimarii, ci pe acuratetea ideilor, stiind ca in final exprimarea va putea fi rafinata mai usor, daca ideile sunt clare si se inlantuie in mod logic.

A. Ordinea

Este bine sa incepeti scrierea eseului cu ultimul ei alineat, cel care contine concluziile. Acest lucru are cel putin doua avantaje:

Da orientare redactarii, stiind care sunt concluziile spre care va indreptati.

Va asigura convingerea ca lucrarea se va incheia cu o concluzie clara.

B. Stilul

Stilul reprezinta modul cum ne exprimam ideile. Acesta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

Sa fie simplu si direct.

Sa evite argoul si exprimarea colocviala.

Sa contina fraze scurte.

Sa fie concis.

C. Forma

Punerea textului in pagina trebuie sa reflecte structura gandirii.

Folositi titluri si subtitluri.

Fiecare idee principala trebuie sa aiba alineatul ei.

Folositi material ilustrativ. Acesta economiseste mult text.

Delimitati clar ideile proprii de cele imprumutate de la altii si mentionati intotdeauna sursele.

Intocmiti o bibliografie a lucrarilor consultate.

V. EVALUAREA CRITICA A VERSIUNII PRELIMINARE

A. Momentul evaluarii

Prima varianta a lucrarii trebuie lasata deoparte timp de cateva zile „ca sa se raceasca" si pentru ca „orgoliul autorului" sa se domoleasca. Aceasta va va permite o evaluare mai obiectiva a eseului. De asemenea, acest lucru presupune ca eseul nu trebuie sa fie scris in ultimul moment.

B. Intrebari de evaluare

Puteti folosi pentru evaluare urmatorul set de intrebari de control:

Raspunde eseul la ceea ce se cere sau la subiectul stabilit?

Acopera el cu suficienta adancime toate aspectele principale?

Este continutul lui corect si relevant pentru subiect?

Este materialul aranjat in mod logic?

Este fiecare idee sustinuta in mod corespunzator prin exemple si argumente?

Exista o delimitare precisa intre propriile idei si cele preluate de la alti autori?

Mentionati toate sursele si referintele?

Este corecta lungimea eseului in raport cu scopul ei?

Este stilul eseului limpede si simplu, fara stangacii si formulari confuze? (Pentru verificare, cititi-l cu voce tare.)

Este textul scris in mod ordonat si corect ca punctuatie, gramatica si ortografie?

C. Procesul evaluarii

Daca gasiti ca va vine greu sa va evaluati singuri propria lucrare, solicitati ajutorul unui prieten care este cat de cat competent in acel domeniu.

In procesul evaluarii, incercati sa privitii eseul din punctul de vedere al celui caruia ii este el adresat.

VI. RESCRIEREA ESEULUI

Dupa ce ati raspuns la intrebarile de mai sus, sunteti pregatit pentru a incepe redactarea finala a lucrarii.

Despre eseu în general

Ce este un eseu?

Eseul ca gen literar este greu de definit exact, dar, pe scurt, un eseu este un text scris cu scopul de a prezenta şi argumenta un punct de vedere al autorului asupra unui anumit subiect. Eseurile nu sunt texte de ficţiune, dar sunt subiective. Exemple de eseuri sunt: critica literară, manifestele politice, argumentaţia unei opinii filozofice sau ştiinţifice, editorialele din ziare, descrierea unor amintiri, etc.

Cuvantul "eseu" provine din la verbul francez "essayer", care inseamna "a incerca", origine care se reflecta şi în scopul eseului: încercarea autorului de a ne transmite parerea lui asupra unui subiect.

Care sunt cele mai uzuale tipuri de eseuri?

Cele mai uzuale tipuri de eseu sunt cel descriptiv, cel narativ, cel comparativ, cel persuasiv, cel argumentativ şi cel reflectiv.

Eseul descriptiv încearcă să ofere o imagine cât mai puternică a unui eveniment, a unei locaţii, a unei persoane, etc., asa cum au fost percepute de autor.

Eseul narativ descriere o successiune de evenimente aşa cum au fost percepute de către autor.

Eseul comparativ detaliază relaţia dintre doua lucruri ce sunt comparate, focusul căzând pe aspecte importante, dar dificil de identificat la prima vedere.

Eseul persuasiv încearcă să convingă cititorii să accepte o idee.

Eseul argumentativ adresează un aspect controversat, asupra căruia există opinii clar divergente.

Eseul reflectiv adresează un subiect de natură abstractă, de exemplu de natura filosofică sau religioasă.

Care sunt elementele care caracterizeaza un eseu?

Elementele care caracterizează un eseu sunt următoarele: o poziţie asumată de către autor; prezentarea unor idei şi argumente care să susţină poziţia asumată; asociaţii libere de teme, motive, simboluri, gânduri; libertate în alegerea stilului de prezentare; atingerea mai multor domenii.

Care sunt posibilele tipuri de structura pentru un eseu cu tematică ştiinţifică?

În general eseul permite alegerea liberă a stilului de prezentare, dar dacă eseul are o tematică ştiinţifică, cum este cazul la acest concurs, eseul va fi cel mai probabil de tip argumentativ sau comparativ, deci urmatoarele două tipuri de structură sunt cel mai des întâlnite: eseul scurt (eseul de cinci paragrafe) şi eseul lung (eseul academic).

Eseul scurt, cunoscut şi sub numele de eseul de cinci alineate, este folosit de obicei pentru eseuri până în 1000 cuvinte. Este un eseu foarte structurat şi foarte popular în sistemul educaţional anglo-saxon. Structura sa este simplă, de numai cinci alineate. Primul alineat introduce o opinie a autorului, iar fiecare din următorele trei alineate prezintă câte o idee care să susţină opinia prezentată, împreuna cu dovezi, argumente şi/sau citări. Alineatul final reaminteşte opinia şi rezumă ideile care o susţin. Formatul poate fi privit ca fiind un pic controversial. Pe de o parte permite o organizare clară şi o calitate a prezentării, iar pe de altă parte prezintă o structură rigidă şi repetitivă.

Eseul lung, cunoscut şi sub numele de eseul academic, este mai ales folosit pentru eseuri mai lungi, ce au între 2.000 şi 5.000 de cuvinte. Acesta are un caracter mai discursiv. Uneori poate conţine un scurt sumar a ceea ce s-a mai scris în domeniu pe acel subiect (literature review). Pentru un astfel de eseu trebuie trebuie prezentate o bibliografie şi referinte. Prezentarea bibligrafiei permite celor care îl citesc să evalueze în ce măsură faptele şi citatele prezentate susţin cu adevarat teza eseului.



Despre eseu pentru concursul Ştiinţă.info

Regulamentul concursului Stiinta.info

Condiţiile obligatorii sunt descrise în regulamentul concursului Ştiinţă.info. Orice altceva rămâne la alegerea voastra. Regulamentul poate fi citit aici

Care este structura potrivită pentru eseul tău?

Eseul scurt (vezi 1.4) pare să fie o opţiune bună, având în vedere limita de 500 de cuvinte pentru concursul nostru, dar structura aceasta nu este obligatorie. Însă orice structură aţi alege, foarte imporante sunt introducerea şi concluzia.

Introducerea este poate cea mai importantă parte din eseu. Probabil că va conţine ceva care să indice de ce aţi ales să abordari o anumită provocare tehnologică. De aceea aţi putea alege să începeţi prin prezentarea opiniei voastre despre această provocare, dar aţi putea alege să păstraţi concluzia pentru final, unde va oferi un impact mai mare. Esenţial este să înţelegeţi că scopul introducerii este de a vă atrage cititorii să citească mai departe. O introducere care nu atrage va face pe mulţi cititori fie să renunţe, fie să sară direct la concluzie şi să renunţe să vă citească argumentele, ceea ce va reduce din impactul eseului.

O concluzie clară şi puternică este de asemenea esenţială. Un cititor are tendinţa de a judeca un eseu după impactul pe care îl are concluzia finală asupra lui, aşa că aici e locul în care puteţi să faceţi eseul să rămână în memoria celor care îl citesc. Un eseu bun prezintă mai multe idei pe care concluzia le leagă într-un tot unitar. Sau, alternativ, puteţi alege să prezentaţi concluzia ca o surpriza. O concluzie surpriza e o alegere mai riscantă, care fie duce la un impact deosebit, fie dă o senzaţie de neclaritate şi neseriozitate. Nu uitaţi să alegeţi stilul care se potriveşte şi temei.

Cum ar trebui organizat conţinutul?

Un eseu slab are câteva argumente care suştin teza şi care sunt înşirate unul după celălalt ca într-un catalog. Un eseu bun prezintă argumentele într-o ordine logică, iar tranziţia între argumente are loc în mod natural. Fiecare parte a eseului se bazează pe cele anterioare sau urmează logic din aceastea, iar împreună îl determină pe cititor în mod inescapabil la concluzia pe care o doriţi. Mai mult, în interiorul unui alineat diversele sub-argumente şi fapte care susţin ideea alineatului sunt şi ele prezentate într-o structura logică.

Cum trebuie să fie articolul ştiinţific?

Prezentarea de informaţii despre ştiinţă şi atragerea oamenilor către ştiinţă nu sunt singurele scopuri ale echipei Ştiinţă.info. Un alt scop este dezvoltarea unor atitudini compatibile cu cercetarea ştiinţifică, în particular dezvoltarea unei atitudini critice şi corecte în analiza unei opinii. Selectarea doar a argumentelor care susţin o opinie şi ne-menţionarea argumentelor contra este o greşeală gravă în ştiinţă, care are ca scop aflarea adevarului. Deci ne aşteptăm să analizaţi critic şi corect şi aspectele pro şi cele contra şi să trageţi o concluzie care se bazează pe evaluarea corecta a ambelor.

Nu furaţi sau copiaţi!

Folosirea ideilor altora fără să indicaţi clar de unde aţi luat ideea se numeşte "plagiat" şi cazul concursului nostru se penalizează cu descalificarea automată. Prezentarea de informatii despre ştiinţă şi atragerea oamenilor către ştiinţă nu sunt singurele scopuri ale echipei Ştiinţă.info. Un alt scop al nostru este dezvoltarea unor atitudini compatibile cu cercetarea ştiinţifică, care implică şi respectarea drepturilor intelectuale ale celorlalţi. Deci, de câte ori preluaţi un argument sau o informaţie de la alţii (inclusiv de pe internet) este necesar să indicaţi în mod corespunzator sursa informaţiilor.

Evitaţi afirmaţiile evidente sau superficiale!

Provocarea tehnologică pe care aţi ales-o să o dezvoltaţi în eseu va fi aleasă şi de alţii. De asemenea, primele idei sau argumente care vă vor trece prin cap au şanse să apară şi în alte eseuri. Pentru a vă deosebi de ceilalţi concurenti, ar trebui să faceţi un pas spre un al doilea nivel de profunzime şi să scoateţi în evidenţă aspecte care sunt mai greu de descoperit. Dar nu uitaţi că într-un eseu ştiinţific relevanţa argumentelor contează, deci un eseu valoros identifica acele argumente care sunt mai puţin evidente, dar sunt cele mai relevante.

Alte sugestii

Nu divagaţi! Discutaţi în principal doar o singură provocare tehnologică. Dacă există ceva interesant ce vreţi să adăugaţi, dar relevanţa pentru tema aleasă nu este clară, folosiţi o notă de subsol.

Folositi un stil concis! Folosirea unor cuvinte pompoase şi neologisme cu pretenţii nu măreşte inteligibilitatea textului. Dacă unele cuvinte pot fi şterse dintr-o propoziţie fără să îi fie afectat conţinutul, atunci ştergeţi-le. Cuvintele în plus duc la un stil lent, repetitiv şi plicticos. Ştergerea lor va permite să introduceţi mai mult conţinut în acelaşi număr de cuvinte.

Exprimaţi-vă clar! Chiar dacă conţinutul este foarte interesant, el nu va fi apreciat în mod corespunzator dacă forma în care este prezentat îl face neclar. În lumea reală, în afara concursului nostru, o exprimare neclară vă va face să pierdeţi cititori (sau locul de muncă).

Evitaţi greşelile de gramatică şi scrieţi cu diacritice! Fără alte comentarii.

Cum citam sursele ce le-am folosit?

Nu uitaţi că de câte ori citaţi sau parafrazaţi ceva, trebuie să indicaţi sursa. Aceasta se poate face fie prin note de subsol, fie prin referinţe la o bibliografie indicată la sfârşitul lucrării. Dacă vă uitaţi pe paginile din wikipedia, puteti gasi liste de referinte.

Nu uitaţi că şi internetul este o sursa de inspiraţie, de aceea la bibliografie ar trebui să indicaţi autorul dacă este cunoscut, iar nu numai pagina de internet. E de preferat să indicaţi şi data când aţi accesat pagina.

Bibliografie

1) Secţiunea despre eseu a fost scrisă prin adaptarea definitiei eseului de pe wikipedia, limba engleza: http://en.wikipedia.org/wiki/Essay

2) O parte din sugestiile pentru redactarea eseului au fost preluate după David Gauntlet: http://www.theory.org.uk/david/essaywriting.pdf

Acum că ai priceput care este treaba cu eseul caută cu Google ro despre niște oameni : Hasdrubal, Hannibal, (son of Hamilcar Barca ), Scipio Africanul, Caesar, Burebista, Traian, Decebal, Alexandru Macedon, Brutus, Octavianus Augustus, Marcus Antonius, Cleopatra, etc

Sau cauți cu Google și scrii despre : Rafael Sanzio, Michelangelo Buonarroti, Leonardo da Vinci, Sandro Botticelli - ( Alessandro di Mariano Filipepi), Fra "Filippo Lippi, Masaccio, Andrea Mantegna, Piero della Francesca, Tiziano Vecelli sau Tiziano Vecellio (c. 1488 / 1490 [ 1 ] - 27 august 1576 [ 2 ], mai bine cunoscut sub numele de Titian, Giorgio Barbarelli Zorzo da Castelfranco, sau Zorzi da Castelfranco, cunoscut mai ales ca Giorgione, Fra Angelico, Veronese, Diego Velázquez (Diego Rodriguez de Silva y Velázquez ), Hans Holbein, Albrecht Dürer, Peter Paul Rubens, Rembrandt van Rijn, etc. dacă nu vrei să scrii despre ăia.