Salut am nevoie de un ajutor imi pare rau daca fac rau cuiva cu ceea ce o sa va povestesc dar chiar nu mai pot

Am 18 ani si 5 luni pentru mine viata este un calvar nu mai suport nu este din cauza familiei este din cauza mea simt pur si simplu ca nu mai pot,simt ca nu mai am putere sa fac nimic.Pur si simplu simt ca nu mai are rost sa traiesc pe aceasta lume m-am saturat numa nemultumiri am nu sunt multumit de mine de loc numa-i probleme am simt ca nimeni nu ma iubeste, parca sunt invizibil mereu sunt tratat cu indiferenta parca nu exist pe aceasta lume daca ar sti cineva prin cate trec, chiar daca am prieteni /familie /prietena simt ca nu ma iubeste nimeni niciodata nu imi iese ceea ce imi doresc nu mai suport pur si simplu de cand am implinit varsta de 18 ani totul merge invers nimic nu este cum trebuie dar simt ca nu mai are rost sa traiesc sunt baiat in fiecare seara ma apuca plansul chiar si in momentul de fata plang nu mai suport parca traiesc din un cosmar, simt ca sunt singur, sunt un om invizibil evitat de toata lumea sincer nu mai pot Am avut atatea ganduri de a imi pune capat zilelor pentru ca nu mai suport daca ar sti cineva prin ceea ce trec eu ar intelege prin ceea ce trec

Daca ma intrebi pe mine, raspunsurile pe care le-ai primit sunt date gresit. Suferi de depresie, depresie ce s-a acumulat pe parcursul timpului sau dupa un eveniment cu o stare emotionala puternica dupa varsta de 18 ani. In mare parte nu ai ce sa faci. Sa iei medicamente, iar nu te ajuta foarte mult. Sa iti pui capat zilelor, iar nu este o solutie. Viata merita traita asa cum este ea, buna sau rea. Totul depinde de tine si de cum vrei sa iti mearga. Desigur, banuiesc ca vrei sa iti mearga bine. Dar cum sa iti mearga bine daca tu te inchizi in sine sau nu faci ceva ca sa iti mearga bine. De exemplu, nu cauta atentie, este una dintre marile probleme, fii tu insati, renunta la melodiile triste care iti induc aceasta stare si fi mai pozitiv. Fi nepasator cu ceea ce se intampla in jurul tau. Din cate am citit eu din intrebarea ta, problema care persista este respingerea, un raspuns concret nu am la aceasta intrebare. Daca era cumva o depresie a " geniului" te puteam ajuta. In mare parte depresia se invinge cu increderea in sine.

Ar trebiu sa le spui parintilor ceea ce simti! ei vor sti ce e de facut....si nu trebuie sa te gandesti la cei mai rau.nu-ti fie rusine sa iti exprimi sentimentele si ce daca nu te bag unii in seama!nu conteaza! te inteleg dar tot ce ti-am spus este pentru binele tau!
bafta! si incearca sa treci peste asta!

Don't worry!
Be happy!
ai sa vezi ca o sa se rezolve.
ti-e dor de copilarie.