Salut! Am niște probleme mai nasoale...
Am 17 ani, lucrez, locuiesc singur și ma intretin singur.
Am niște probleme cu mine, de la un timp de vreme mi s-au adunat mai multe probleme și sunt foarte stresat...sunt trist și n-am chef de nimic.
La locul de munca patronii sunt foarte mulțumiți de mine, dar ma cert cu niște colege de munca, ele fiind mai mari își permit multe cu mine.
La școală sunt bine, am note destul de bune dar și acolo este un fost coleg de munca care împreună cu tovarășii lui nu-mi dau pace deloc, ma suna continuu și ma ameninta, se iau de mine etc...
Părinții mei se cearta des, singura care îmi mai este alături este mama, nu știu dacă am sau nu prieteni pentru ca nu știu exact să-mi dau seama cum ar trebui sa fie un prieten în adevăratul sens al cuvântului, în afara de mama nu ma cauta nimeni...
Sunt dezorientat, ma gândesc mereu cum sa fac sa produc și mai mult deși știu ca nu am cum datorita vârstei.
Ma gândesc mai mereu ce as vrea sa fac pe viitor, ma gândesc la o meserie care sa-mi asigure resursele necesare pentru a avea casa mea... știu ma gândesc prea sus...
Sunt foarte supărat ca țara aceasta nu ne oferă foarte multe oportunități, și totul se rezuma doar la bani.
Sunt foarte anxios, imi este frica sa nu ma iau la bataie cu persoanele din jurul meu, am teama de bataie, deci chiar nu știu ce problema este aceasta, îmi este frica sa ma bag în seama cu fete căci stau cu teama ca vine vreun băiat și se ia de mine ca de ce am vorbit cu ea sau ceva de genul, nu știu cum sa va explic mai în detaliu, dar probabil o sa înțelegeți ceva ceva... as vrea sa am o relatie cu o fata dar nu știu cum sa ma mai bag în seama cu fetele, sunt foarte derutat.
Am nevoie de niște sfaturi bune, și as vrea sa nu ma judecati! Mulțumesc!

Ai o forma de anxietate, cumva te simti singur chiar daca ai un loc de munca, chiar daca intri in contact zilnic cu persoane, de ce? pentru ca acele persoane clar nu iti sunt tocmai prieteni. De ce? prietenii nu iti dau vreun moment senzatia de teama, de singuratate sau de neliniste!
Este foarte bine ca vrei si esti independent, insa nu pune presiune mai multa pe tine!
Mereu celor anxiosi le spun fie sa urmeza un tratament (Cand deja problemea este cronica) fie sa infrunte acea teama, in momentul cand vei infrunta lucrul de care te temi si iti vei demonstra ca nu s-a intamplat ceea ce iti era teama ca se va intampla, in acel moment iti va disparea si teama (nejustificata)
Deci in cazul tau, aloca-ti tie mai mult timp si de gandire si de meditatie dar fa-o cu ganduri benefice, nu cu ganduri ce implica frica!
Iti este frica sa cunosti fete, foarte bine, gandeste-te la un plan prin care sa cunosti fete, ai sa vezi ca nu vei lua bataie de la baieti pentru asta! dar fii atent doar la modul cum te exprimi si ce fete abordezi, adica nu ar fi intelept sa abordezi fete care au iubiti!
In tulburarile usoare (si nu numai) din sfera psihicului, cel mai bine este nu sa te arunci cu totul in fata asupra unei probleme aparute, ci in fiecare zi sa faci cate un pas mic, un progres mic, eu il numesc asa cum am vazut intr-un film drag mie "baby steps", in fiecare zi sa progresezi cate putin in fata acelei frici!, astfel dispare la un moment dat (in timp!)si frica, adica anxietatea

Buna.Nu gandesti prea sus, gandesti realist si foarte matur pentru varsta ta, in timp ce altii dau dovada de imaturitate si nesimtire. Vorbeste cu diriginta/dirigintele despre acele colegi care nu iti dau pace.La munca la fel, vorbeste cu seful/sefa despre respectivele colege care fac ce vor din tine. Aveti aceleasi posturi? Nu e normal sa isi bata joc doar fiindca ai o alta varsta mai mica.Trebuie sa impui respect si sa-ti ceri drepturile, altfel risti sa fii calcat in picioare oriunde te duci.Pentru anxietate poti merge la psihologul liceului, daca aveti unul.Ai mare nevoie, mai ales daca in familia ta a existat dintodeauna cearta.Lipsa ta de incredere este afectata inclusiv pornind din mediul familial, iar problema se resfrange asupra tuturor capitolelor vietii, dupa cum poti observa: pe plan emotional, la munca, pe plan amoros si asa mai departe.

Singurul lucru care te poate ajuta este munca cu propria persoana. Fa terapie. Cu un sfat-doua nu rezolvi nimic. Lucrurile astea nu pot trece peste noapte, trebuie sa le descoperi radacina, sa vorbesti despre ele, sa iti pui intrebari si abia atunci poti actiona si sa faci ceva in aceasta privinta. Este greu, dar nu imposibil.