Am o problema uriașă si simț ca nu mai rezist psihic.
Sa spun povestea pe scurt...
Am avut crush un băiat un an întreg, dar atunci sentimentele nu erau reciproce.
In septembrie 2019 cand a început liceul am aflat ca ma place si eram cea mai fericita.
Problema este ca nu i-am exprimat sentimentele la timp si nu am profitat cand el a dat de înțeles ca ma place si acum nu mai simt atracția aia fata de el, adică nu mai simt nimic.
Ma doare tare rau ca nu mai simt nimic fata de el si cand ma gândesc ca el inca ma place, dar nu știe ce s-a întâmplat cu mine.(nu am vorbit de ceva timp).
Practic, sentimentele mele s-au jucat cu mine si ele cu el. Eu nu am vrut sa se întâmple asta. Hormonii ăștia is ciudați. Il vad ca un fost care nici măcar nu mi-a fost unul...
Ok... trecem peste asta.
Problema adevărată este ca atunci când e sa ma pun la culcare, imi vin toate amintirile alea de un an de cand il placeam si cat de mult il doream si de fiecare data cand ascult o piesa trista, plâng si jumătate de ora pe zi, aproape zilnic.Deja am 2 luni de când fac asta...
Ma tem ca chestia asta o sa ma afecteze mai încolo.
Nu știu ce sa fac, ar trebui sa consult un psiholog?
Tin sa menționez, ca atunci cand vad cupluri, lăcrimez fara sa vreau, subconștientul meu este deja obișnuit.
As vrea sa întorc timpul, dar nu pot. Ma simt extrem de " goala " in interior, ca astăzi cand am aflat ca mi-a dispărut pisica nici nu am avut nici o reacție si nu pot sa înțeleg de ce sunt asa. Chestia asta m-a marcat extrem de tare si deja e pe baza emoțională.
Atunci cand ma îmbrățișează cineva, nu simt nicio afecțiune si ma simt ca o idioata.
Nu stiu ce sa fac... sa trec peste? Sa ii dau o șansă si sa stau împăcată ca măcar am încercat? Sa ii spun adevărul?
Credeți ca timpul o sa rezolve treburile astea?
Va rog din suflet, ajutati-ma cu un sfat. Stiu ca pare ceva de râs, ceva neserios, dar pe mine chestia m-a schimbat tare mult si nu mai vad lumea si viata asa cum o vedeam înainte. Totul e ft sumbru, ciudat si greu de descris pentru mine.
Cum sa trec peste? Va rog nu ma judecați si sa imi spuneți ca sunt o adolescenta din aia care suferă din dragoste, ca nu e asa.
Nu a fost alegerea mea sa ma îndrăgostesc atunci de el, ci asa a venit. Cu ocazia asta mi-am învățat si lecția si nu o sa mai fac greșeala asta niciodată, adica o sa imi exprim sentimentele la momentul potrivit. Partea buna e ca ne-am plăcut amandoi...
Sfaturi?
Cum si ce sa fac?
Eu chiar nu mai rezist asa...
Nici muzica si nici plimbatul pe afara nu ma ajuta, sa trec peste...

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook