Salut, am si eu ceva probleme... cred ca am intrat in depresie, nu stiu cum sa manifesta dar ma rog.
Simt ca viata pentru mine nu mai are rost, cu scoala nu mai am nicio treaba, pur si simplu nu mai pot fi atent, nu mai inteleg nimic, cred ca merg degeaba la scoala, doar sa nu iau absente, pana si profesorii imi spun ca sunt picat de pe luna, sa chem parintii la scoala, imi spun ca am probleme psihice si asta imi face si mai rau, de transferat nu poate fi vorba deoarece am corigente + ca pot ramane si repetent, asta ma intristeaza si mai tare, atat pe partea profesionala sa zic asa.
In legatura cu viata sentimentala, n-am avut niciodata o prietena si am 16 ani, nu disper dupa asta dar nu stiu, ma simt super naspa, simt ca sunt un ratat social, nici nu-mi inchipui de ce s-ar uita cineva la mine cand ma uit la altii si sunt mult mai buni ca mine ( pe toate planurile ), nu stiu de ce m-ar alege cineva pe mine.
Sunt unii colegi la scoala care isi bat joc de mine, dar mi-e frica sa iau masuri, daca ar fi sa-i bat, i-as bate grav, dar pur si simplu nu vreau, mi-e frica de consecinte asa ca ii fac prin vorbe, dar pur si simplu m-am saturat sa se ia la scoala de mine din orice motiv. Acum sunt clasa a IX-a si am vrut sa ma transfer la fosta scoala, unde sunt clase 5-12 si unde am facut 5-8-ul, dar acum ca nici sa ma transfer nu mai pot, NU STIU CE SA MAI FAC, PUR SI SIMPLU DISPER, liceul actual nu-l mai suport, mi-e scarba deja sa mai merg, am facut 50+ absente, nu imi place deloc ce fac aici, colegii etc, dar acum sunt obligat sa stau aici din cauza corigentelor, simt ca viata mea e de rahat si habar n-am, de sinucidere nu poate fi vorba deoarece mi-e frica, ma gandeam sa ma izolez undeva pentru tot restul vietii si sa nu mai dau ochi cu nimeni Prieteni am destui, dar n-am prieteni adevarati cu care pot discuta lucrurile astea, am doar prieteni de iesit pe afara si in oras, atat. Inca un amanunt, sunt adoptat dar nu sunt afectat de acest lucru, doar ca stiu ca cei care m-au nascut erau de la tara, barbatul era gardian ( deci era prost, poate am luat ceva de la el ) si femeia nu stiu ce era... Oricum, nu-i pot considera parinti... pe parintii adoptivi ii iubesc, sunt ca si parintii mei naturali, dar in situatia asta nu prea au ce face cu mine. Sfaturi? Inafara de psiholog, ca am fost la psiholog si nu mi se parea nimic interesant din ce faceam acolo, simteam ca nu ma ajuta cu nimic.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook