Salut.as vrea daca se poate sa imi spuneti si mie despre Uniunea Europeana.Cum s-a constituit ea, integrarea Romaniei sau negocieri pe diverse domenii.multumesc

Hey'
Uniunea Europeană (UE, vezi și nume alternative) este o entitate politică, socială și economică, dezvoltată în Europa, ce este compusă din 27 state. Este considerată a fi o construcție sui generis. Începând cu 1 decembrie 2009, Uniunea Europeană are personalitate juridică internațională
In 1958 au aderat in U.E. urmatoarele tari:Belgia,Franta,Germania,Italia,Luxemburg,Belgia.
In 1973 au aderat in U.E.anemarca,Irlanda,Regatul Unit
In 1981:Grecia
In 1986ortugalia,Spania
In 1995:Austria,Finlanda,Suedia
In 2004:Cipru,Estonia,Litonia,Lituania,Malta,Polonia,Cehia,Slovacia,Slovenia,Ungaria.
In 2007:Bulgaria,Romania.
Sistem politic

Sistemul politic al Uniunii Europene este definit într-o serie de tratate. Ultimul dintre aceste tratate este Tratatul de la Lisabona. Tratatele actuale și viitoare stabilesc pentru politica Uniunii Europene o serie de instituții. Sistemul politic rezultat din aceste acte reflectă prin structura sa principiul democratic al separării puterilor în stat în puterea legislativă, executivă și juridică, iar în ce privește procesul legislativ urmărește principiile subsidiarității și proporționalității.




Alte trei țări, Croația, Republica Macedonia, Turcia (asociată din 1963 și în uniune vamală din 1996) sunt oficial candidate la aderarea la Uniunea Europeană.

România și Bulgaria au devenit state membre cu drepturi depline la 1 ianuarie 2007. Cele două state au îndeplinit criteriile de aderare iar Tratatul de aderare a Republicii Bulgare și României, semnat de reprezentanții statelor membre UE și de cei ai României și Bulgariei la Abația Neumünster din Luxemburg la 25 aprilie 2005, a fost ratificat de parlamentele naționale ale tuturor statelor membre ale UE.

Turcia este un candidat oficial la aderarea la Uniunea Europeană. Ambițiile europene ale Turciei datează de la Acordurile de la Ankara din 1963. Turcia a început negocieri preliminare la 3 octombrie 2005. Totuși, analiștii consideră ca această țară nu va adera mai devreme de 2015, datorită numărului mare de reforme economice și sociale care trebuie întreprinse. De la acordarea statutului de țară candidată, Turcia a implementat reforme permanente în privința drepturilor omului, a abolit pedeapsa cu moartea, a oferit drepturi culturale minorității kurde și a avansat în rezolvarea diferendului cipriot. Totuși, datorită diferențelor religioase și culturale în relație cu restul Europei, Turcia se lovește de o opoziție puternică din partea guvernelor conservatoare și religioase ale statelor membre, în special Franța, Germania, Austria, Grecia, Cipru și Slovenia.

Croația este un alt stat candidat la aderare. Aderarea ar putea avea loc până în 2011 [2], deși procesul de aderare a fost încetinit printre altele de disputa dintre Croația și Slovenia referitoare la granița dintre cele două state [3]. La 9 noiembrie 2005, Comisia Europeană a recomandat acordarea statutului de candidat Macedoniei, devenind astfel cea de a treia republică ex-iugoslavă care câștigă acest statut. În iunie 2010, Islanda a început negocierile de aderare la Uniunea Europeană și confom comisarului eupean pentru extindere ar putea adera accelerat în 2011 [4] [5].

Trei dintre statele AELS (EFTA), Islanda, Liechtenstein și Norvegia, sunt membre ale Spațiului Economic European (SEE/EEA), statut care le permite acestora participarea în cea mai mare parte a aspectelor pieței unice a EU, fără obligația de a adera. Elveția, cel de-al patrulea stat EFTA, a respins participarea în EEA printr-un referendum, dar a stabilit mai multe tratate bilaterale, care au un rol similar.

Pentru a putea adapta instituțiile europene la o uniune cu 27 de state, a fost adoptat Tratatul de la Lisabona, intrat în vigoare pe 1 decembrie 2009.

Teritoriul și populația UE au crescut, printre altele, și după reunificarea germană din 1990, în timp ce înainte fuseseră diminuate (mai ales suprafața) prin retragerea Groenlandei (parte a Danemarcei), în 1985, după un referendum negativ.
Istorie
Tentative de unificare a națiunilor europene au existat încă dinaintea apariției statelor naționale moderne. Acum trei mii de ani, Europa era dominată de celți, iar mai târziu a fost cucerită și condusă de Imperiul Roman, centrat în Mediterană. Aceste uniuni timpurii au fost create cu forța. Imperiul Franc al lui Carol cel Mare și Sfântul Imperiu Roman au unit zone întinse sub o singură administrație pentru sute de ani. Uniunea vamală a lui Napoleon și mai recentele cuceriri ale Germaniei naziste din anii 1940 au avut doar o existență tranzitorie.

Dată fiind diversitatea lingvistică și culturală a Europei, aceste încercări au implicat, de obicei, ocupația militară a națiunilor, conducând la instabilitate; unele încercări, însă, au durat mii de ani și au fost însoțite de progrese economice și tehnologice, așa cum s-a întâmplat cu Imperiul Roman în timpul așa-numitei Pax Romana. Una dintre primele propuneri pentru o unificare pașnică prin cooperare și egalitatea statutului de membru a fost făcută de Victor Hugo în 1851. În urma catastrofelor provocate de Primul și Al Doilea Război Mondial, necesitatea formării unei (ce a devenit mai târziu) Uniuni Europene a crescut, din cauza voinței de a reconstrui Europa și de a elimina posibilitatea unui nou război. Acest sentiment a dus, în cele din urmă, la formarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului de către Germania (de vest), Franța, Italia și țările din Benelux. Acest lucru a fost posibil prin semnarea, în aprilie 1951, a Tratatului de la Paris, care a intrat în vigoare în iulie 1952.
Integrarea României în Uniunea Europeană
România a fost prima țară din Europa Centrală și de Est care a avut relații oficiale cu Comunitatea Europeană. În 1974, o înțelegere a inclus România în Sistem Generalizat de Preferințe al Comunității iar un acord asupra produselor industriale a fost semnat în 1980.
Relațiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeană datează din 1990, urmând ca în 1991 să fie semnat un Acord de Comerț și Cooperare. Acordul european a intrat în funcțiune în februarie 1995. Prevederile comerciale au fost puse în aplicare începând din 1993 printr-un "Acord Interimar". România a trimis solicitarea de a deveni membru pe 22 iunie 1995. În iulie 1997, Comisia și-a publicat "Opinia asupra solicitării României de a deveni membră a Uniunii Europene". În anul următor, a fost întocmit un "Raport privind progresele României în procesul de aderare la Uniunea Europeană". În următorul raport, publicat în octombrie 1999, Comisia a recomandat începerea negocierilor de aderare cu România (cu condiția îmbunătățirii situației copiilor instituționalizați și pregătirea unei strategii economice pe termen mediu). După decizia Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999, negocierile de aderare cu România au început la 15 februarie 2000.

Obiectivul României a fost de a obține statutul de membru cu drepturi depline în 2007. La summit-ul de la Salonic (Thessaloniki) din 2004 s-a declarat că Uniunea Europeană sprijină acest obiectiv.

În Raportul de țară din 2003, întocmit de baroana Emma Nicholson, parlamentară europeană în grupul popularilor creștin-democrați, se menționează că "Finalizarea negocierilor de aderare la sfârșitul lui 2004 și integrarea în 2007 sunt imposibile dacă România nu rezolvă două probleme structurale endemice: eradicarea corupției și punerea în aplicare a reformei". Recomandările destinate autorităților române privesc: măsurile anticorupție, independența și funcționarea sistemului judiciar, libertatea presei, stoparea abuzurilor politiei.

Amendamentul 19 al aceluiași raport a dat cele mai multe emoții la București, deoarece în acesta se propunea, inițial, suspendarea negocierilor cu România. "Parlamentul European cere Comisiei o analiză detaliată și o monitorizare permanentă a problemelor menționate în raport și raportarea acestora către parlament. Prin urmare, recomandă Comisiei și Consiliului să reorienteze strategia de aderare a României, pentru a îndruma această țară către un stat de drept. (...) Cere Comisiei să stabilească de urgență un plan pentru o monitorizare mai bună și mai eficientă a implementării acelei părți a legislației europene deja adoptate de România, în special în ceea ce privește justiția și afacerile interne", se arată în amendament.

După dezbaterea din Parlamentul European, raportului i s-a dat câștig de cauză, însă s-au realizat câteva schimbări care au moderat tonul acestuia. România a reacționat imediat prin realizarea unui plan de acțiune pentru anii dinaintea aderării. Până la sfârșitul anului și pe parcursul anului 2004, Uniunea Europeană a dat semnale bune în privința României iar la summit-ul de la Bruxelles din 2004, primul al uniunii lărgite, România a primit asigurări că face parte din primul val al extinderii alături de Bulgaria și celelalte 10 state care au aderat la 1 mai la Uniune și că Uniunea Europeană are în vedere integrarea acesteia la 1 ianuarie 2007, conform planului.

România a încheiat negocierile de aderare în cadrul summitului UE de iarnă de la Bruxelles din 18 decembrie 2004. Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană a fost semnat pe 25 aprilie 2005 la Abația Neumünster din Luxemburg, iar cele două țări au aderat la 1 ianuarie 2007.
Parlamentul European
Parlamentul European cu sediul la Strasbourg este adunarea reprezentativă a celor 500 [6] de milioane de locuitori ai Uniunii Europene. În mare, tendințele europene din statele membre se reflectă în fracțiunile politice de pe scena europeană.

Parlamentul are trei puteri importante:

Puterea legislativă reprezintă adoptarea legilor europene (foi de parcurs, ordonanțe, decizii).
Puterea bugetară, deci poate să exercite o influență asupra cheltuielilor comunității.
Puterea de supraveghere democratică se exercită asupra Comisiei Europene. PE își spune părerea despre numirea membrilor comisiei și poate să depună o moțiune împotriva acesteia.

În 2005, România avea 35 de observatori în parlament, iar din 1 ianuarie 2007, numărul acestora a scăzut la 33, dar aceștia au primit drepturi egale cu cele ale oricăror parlamentari europeni.
Constituția Europeană
Pe 18 iulie 2003, proiectul final al tratatului constituțional (oficial Tratat de instituire a unei Constituții pentru Europa) pentru Uniunea Europeană a fost publicat în Praesidiumul Convenției pentru Viitorul Europei.

Constituția a intrat într-un proces de ratificare în toate cele 25 de state membre. După o serie de rezultate pozitive, Tratatul de instituire a Constituției a fost respins prin referendumuri negative în Franța și Olanda. Ulterior, tratatul a trecut în referendumul luxemburghez, după care procesul de ratificare a fost suspendat.
Armata UE
Uniunea Europeană nu are o alianță militară puternică, deoarece NATO a fost în mare măsură văzută ca adecvată și suficientă în scopuri de apărare [104] Douăzeci și unu de membri ai UE sunt. membrii ai NATO [105] în timp ce restul de state membre urmează politicile neutralității [106]. Cu toate acestea, compatibilitatea lor cu neutralitate aderării la UE este pusă la îndoială (inclusiv de către Primul Ministru al Finlandei) [107] și cu solidaritate reciprocă în caz de dezastre, atacuri teroriste și agresiuni armate reglementate de TUE articolul 42 alineatul (7 ) și articolul 222 din TFUE tratatele UE; Uniunii Europei Occidentale, o alianță militară cu o clauză de apărare reciprocă, a fost desființată în 2010 și rolul său a fost transferat la UE [108].

Conform Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI), Regatul Unit a cheltuit mai mult de € 48 miliarde de euro (US $ 69 miliarde) pentru apărare, în 2009, plasându-se al treilea în lume, după SUA și China, în timp ce Franța a cheltuit € 47 miliarde euro (US 67.31 miliarde dolari), ocupând a patra poziție.
Economia UE
Dacă Uniunea este luată ca o entitate de sine stătătoare, ea are cea mai mare economie din lume cu un produs intern brut în 2004 de 12.332.296 milioane de dolari (PPC). Este preconizat ca economia UE să crească în următorul deceniu, prin aderarea unor state noi - în special datorită faptului că noile state sunt de obicei mai sărace ca media europeană, urmând ca rapida creștere a PIB-ului în interiorul uniunii să contribuie la dinamica Europei unite. Totuși, se estimează că zona Euro va crește doar cu puțin peste 1 la sută pe an 1, în timp ce alte state bine industrializate, cum sunt Statele Unite, vor crește de trei ori pe atât, cu o medie de 3.2% pe an. 2.
[modificare] Nivelul de trai

Tabelul de mai jos prezintă PIB-ul nominal total, PIB-ul nominal per capita, PIB-ul per capita (PPP) în funcție de cel mediu pe uniune pentru cele 25 de state membre, pentru întreaga Uniune, pentru România și Bulgaria, care au aderat la 1 ianuarie 2007, și pentru Republica Moldova (cu rol comparativ). Datele sunt estimări pentru 2005 ale Fondului Monetar Internațional.
Industria

Industria europeană a cosmeticelor are o valoare ce depășește 35 miliarde Euro pe an, este foarte inovativă și, în medie, companiile de cosmetice înlocuiesc sau aduc îmbunătățiri pentru peste 25% dintre produse în fiecare an.[7]
[modificare] Infrastructura

UE depune eforturi pentru îmbunătățirea infrastructurii transfrontaliere, de exemplu prin intermediul rețelelor transeuropene (TEN). Proiectele din cadrul TEN includ tunelul de sub Canalul Mânecii, LGV Est, tunelul feroviar Frejus, Podul Oresund și tunelul Brenner. În 2001 s-a estimat că până în 2010 rețeaua va acoperi: 75.200 km de drumuri, 78.000 km de căi ferate, 330 de aeroporturi, 270 de porturi maritime și 210 porturi interne.[8][9]

Politicile europene de dezvoltare a rețelelor de transport vor crește presiunea asupra mediului înconjurător în numeroase regiuni ale uniunii. În țările membre care au aderat după 2004, problema majoră constă în congestionarea traficului și poluare. După recenta extindere, noile state care au aderat începând cu 2004 au adus în plus și problema transportului de zi cu zi a călătorilor.[10] Rețeaua poloneză de drumuri, în special, se afla în condiții deficitare: la aderarea Poloniei, 4600 de drumuri necesitau lucrări de amenajare și consolidare în conformitate cu standardele și prevederile Uniunii Europene, cu un cost total de aproximativ 17 miliarde de euro.[11]

Un alt proiect de infrastructură este sistemul de poziționare Galileo, o propunere de navigație globală prin satelit, care urmează să fie construit de către Uniunea Europeană și lansat de către Agenția Spațială Europeană (ESA), putând să fie operațional până în 2010. Proiectul a fost lansat parțial pentru a reduce dependența față de Statele Unite ale Americii (care deține sistemul Global Positioning System), dar, de asemenea, și pentru a oferi o acoperire mai completă la nivel mondial și pentru a permite o precizie mult mai mare, dată fiind vechimea sistemului GPS.[12] Inițiativa a fost însă criticată din cauza costurilor, a întârzierilor, precum și din cauza lipsei de utilitate, având în vedere existența actualului sistem GPS.[13]
[modificare] Agricultura

Pentru anul 2008 este preconizată o producție de 57,6 milioane de tone de porumb, cu aproape 10 milioane de tone peste producția din 2007, creștere datorată extinderii suprafeței cultivate și randamentelor superioare[14].

Energie: UE importă în prezent 82% din ei petrol, 57% din sectorul gazelor naturale .
Cam atat
Bye.funda?