Nu stiu sigur daca era depresie in adevaratul sens al cuvantului, dar sa spunem ca da.
E o stare naspa, n-ai chef de nimeni si de nimic, daca n-ai insomnii, atunci incepi sa dormi foarte mult(dormeam daca nu ma deranja nimeni 13-14ore maxim, si inca dorm:))).In ciuda faptului ca dormeam mult, ma trezeam extrem de obosita...si iarasi fara chef de nimic.Nu mai aveam pofta de mancare(radea mama mea de mine cand ii ziceam ca mancarea are un gust "plictisitor", lol). Lipsita de motivatie. Fara motivatie, notele la liceu au inceput sa scada(alta durere-n fund).Nu mai aveam practic niciun hobby.Simteam permanent nevoia de a disparea.Nu voiam sa mor sau ceva, ci doar sa dispar.Si eu, si amintirile celorlalti legate de mine.Mi se parea totul lipsit de rost.
Devenisem si mai irascibila decat eram de obicei. Daca ma mai chema vreun coleg la o plimbare sau ceva gen, mereu imi cautam scuze...si asa ajunsesem sa ma indepartez de toti.
Tin minte ca intr-o noapte, nu mai stiu ce naiba visasem, dar m-am trezit cu ochii umezi.:))
Oricum, ascultam numai piese depresive, si dupa ce ca eram destul de pesimista si introvertita de la mama natura, acum intrecea orice limita.A inceput sa ma intereseze subiectul asta controversat, numit suicid.Filme,documentare,carti...am luat legatura cu tot ce-am putut...desi nu era ceva serios.Nici macar n-aveam unde sa pun in practica asa ceva.
Tot circu' asta a durat aproape un an.Din iarna...sa spunem ca sunt ceva mai bine.Cam atat.End of story.
http://24.media.tumblr.com/......o1_500.gif
Buna!
Pai am avut si eu odata o depresie. Si eram tare trista, mi-am pierdut increderea in mine, nu mai aveam chef sa fac lucruri care odata imi placeau. Ma mai simteam vinovata de tot ce am facut rau. Deci a fost ceva tare neplacut. Dupa cateva zile mi-a trecut.
Bye!
anonim_4396 întreabă: