Ma bucur ca esti constient ca aici nu e vorba doar de "cremute" ci de probleme hormonale adolescentine care sunt normale dar care se rezolva foarte greu.
Stiu exact ce simti, am avut acnee severa o buna parte din viata. Am incercat dupa ureche toate cremele de care am auzit. La dermatolog nu m-am dus niciodata pentru ca parintii mei imi tot spuneau ca o sa treaca de la sine. La 18 ani mi-a trecut, cand s-a incheiat pubertatea. Depinde de persoana, perioada poate varia de la unii la altii.
Cel mai important sfat pe care pot sa ti-l mai dau, daca nu e prea tarziu, sub nicio forma sa nu iti spargi cosurile, iti vor ramane semne cel mai probabil care se pot rezolva numai cu tratamente scumpe, dureroase si longevive gen laser sau peeling.
Am citit ca unii au reusit sa scape de acnee devenind vegani ceea ce ar fi o solutie pentru ca alimentele de origine animala au hormoni.
Tu fiind baiat nu prea cred ca poti ascunde acneea cu fond de ten si corector pentru ca s-ar vedea, dar poti incerca. Altceva nu prea ai ce sa faci, gandeste-te doar ca exista foarte multi adolescenti exact ca tine care se simt exact ca tine si macar incearca sa tii capul sus, sa ai mai multa incredere in tine ca pana la urma atitudinea e cea care conteaza.
Da, înțeleg ce zici în legătură cu cicatricile. Din păcate, eu mi le cam sparg. Nu am rămas niciodată cu un semn mai mult de câteva zile și poate ca din cauza asta, am continuat sa le nimicesc. Chestia e ca am încercat sa aplic crema și pe cele care erau "coapte", fără sa le sparg, doar ca crema mea obișnuită parca nu are niciun efect când nu ia contact cu interiorul coșului ca să poată sa l usuce. Iar în ceea ce privește alimentatia, am renunțat la multe lucruri, dar schimbările sunt infime. O sa încerc sa continui lupta! Sper totuși sa nu mai tina mult. Mersi de răspuns
Inseamna ca esti norocos daca nu ramai cu semne dupa aceasta nenorocita acnee. Ce mai ai de facut e sa astepti. Cam pe la 18-19 ani ar trebui sa dispara.
Acneea nu are un "leac" standard inca deoarece avand la baza o disfunctie hormonala (in cele mai multe cazuri secretia excesiva de testosteron este de vina, atat la baieti, cat si la fete), iar cum fiecare dintre noi are un organism diferit din punct de vedere structural si genetic, nu raspunde toata lumea in acelasi fel la tratament.
O sa ma dau pe mine ca exemplu: acneea la mine a fost o problema tot de la varsta de 12 ani si s-a inrautatit pe la 15 ani, chiar cand incepeam liceul. Si pentru mine a fost foarte frustrant sa merg zi de zi la scoala cu toate bubele alea pe fata, aveam impresia ca toata lumea se uita ciudat la mine cand, de fapt, era doar in imaginatia mea. Din pacate, tot mai multa lume sufera de asta. Eu la un moment dat mi-am luat inima in dinti si m-am dus la dermatolog: la inceput mi-a prescris creme care functionau o perioada, dar dupa incetau, asa ca mai tarziu mi-a spus sa fac niste analize de sange, iar in urma lor mi-a prescris 6 luni de Roaccutane - tratamentul asta se ia doar in ultima instanta, cand acneea e chiar severa, deoarece are unele "riscuri" ca sa ii spun asa. Multi zic ca poate provoca depresie, insa, eu nu am patit nimic.
In prezent am 20 de ani si uite ce e oarecum culmea: am trecut in anul 2 la medicina si fata mea inca nu e "curata". Mai imi apar cosuri, mai ales cat am fost in sesiune. Obrajii mei sunt iar cam plini. Bine, nu mai e asa severa ca in adolescenta, insa, nu la toata lumea e valabila afirmatia cu "la 18-19 ani scapi de acnee". Chiar si acum ma duc din cand in cand la dermatolog.
Sfatul meu este sa consulti un medic, insa, in acelasi timp incearca sa nu te mai simti complexat: lumea judeca fara sa cunoasca situatia prin care treci. Stresul inrautateste acneea.