Salut celor de pe TPU! Sunt băiat și am 19 ani ( bine, cei din familie mă consideră deja "bărbat în toată firea", dar asta e alta poveste ).
Nu prea știu cum să încep, am multe gânduri ce mă frământă, și tocmai de aceea mi-am creat cont: vreau sa știu opinia voastră cu privire la problema mea, ce tine de un singur lucru: îmi este dor de anii din generală;((
De acea perioada frumoasă, când eram doar un puști de 14 ani, naiv, firav, dar cu gânduri bune despre viitor. Se pare că "viitorul" nu a fost așa luminos.
Bineînțeles ca unii de pe aici vor crede că sunt un troll, ce se plictisește, dar respect opinia fiecăruia, indiferent de aceasta.
Însă "viitorul" mi-a adus zile negre in liceu, iar eu parca am fost lovit dintr-o dată de viața crudă.
Când mă gândesc că în generală am avut colegi de treabă, dar pe care nu am știut să-i apreciez. În clasa a 8 a am ajuns un copil "tare" arogant, eram tocilarul clasei, mă credeam un mic Einstein Aveam un comportament închis, anxios, și nu suportam glumele de orice fel, mă gândeam mereu: "Abia aștept să scap de copilașii astia enervanți din clasă, să ajung la liceu, și de acolo să-mi fac viața pe care o vreau". Mă simțeam complexat la 14 ani pentru că eram mic și slab ( aveam cam 1.65-1.66 cm înălțime ), iar uneori aveam senzația că colegii rad de mine, chiar daca nu era așa, gandindu-ma: "poate sunt prea urât". În clasa a 8-a nu eram cel mai bun din clasă, ci eram al doilea la rezultate școlare. "Ea" era cea mai buna din clasă la învățătură. Și în ciuda faptului că nu puneam preț pe nici-un coleg din clasă, "ea" mai vorbea cu mine, era singura ce nu mă trata cu ignoranta ( așa cum eram tratat de alții si cum tratam la rândul meu pe colegi ). Era frumoasă, însă pe vremurile acelea eram "rece" ( un fel de iceboy? ), și nu simțeam un atașament față de ea. Dar am avut o perioada scurta când am început și eu să simt "fluturi in stomac". Perioada asta s-a sfârșit brusc odată cu venirea examenului național. Și am terminat generala, s-a implinit visul: acela de a scăpa de "colegii mei enervanți și copilăroși". Vine liceul ca un val ce mătură totul în calea sa. Eu am fost o victimă a acestui val, nici măcar nu știam ce mă va aștepta. Dupa 4 ani de liceu, după depresia și stresul​ din fiecare zi de liceu cu noii colegi, după scăparea de obsesia materialelor și filmelor pentru adulti ( și tot ce tine de ele, știți voi ce, bine mi-o faceam 1 data pe luna, timp de 10 luniD ), după unele probleme de sănătate grave pe la 17 ani, după toate astea, am ajuns acum, la 19 ani sa regret foarte mult perioada pe care am pierdut-o. Acum sunt sănătos, BAC-ul mi l-am luat, am fost al treilea din clasa in ce privește media de la BAC. Dar nu am mers la facultate, mă simt prea complexat din toate punctele de vedere între oameni. Aș vrea să ies din înfundătură asta, dar "ceva" mă oprește. Nu știu care ar fi acel ceva. Am senzația că am îmbătrânit, că viața mea este pe terminate. Și mă gândesc că stresul mi-a lăsat și unele "sechele" pe față. Arat cam distrus, nu stiu daca tenul pielii este uscat, dar un lucru e sigur: arat mai rău ca un prieten de 23 de ani. Probabil este din cauza stresului din anii trecuți. Înțeleg că toți îmbătrânesc, dar eu parca am îmbătrânit prea mult. În rest, ce sa spun: eu stau ca un prost și plâng în orășelul din provincie, pe când "ea" studiază la București. Trecând pe lângă generală, am doar nostalgii, trecând pe lângă liceu, am doar fioruri. Ce-mi doresc de mult sa fiu din nou "puștiul" de 14 ani;((((
Acum, când sunt ignorat in totalitate, regret că nu am "profitat" de anii demult apusi. Mi-aș dori sa vorbesc din nou cu "ea", probabil m-a uitat de tot;(( La rândul meu, am uitat de "baiatelul" de 14 ani, ce nu arăta urât deloc, si pe care l-am redescoperit odată cu albumul uitat si aruncat cu nepăsare intr-un dulap de către mine, acum 5 ani.
Mă puteți ajuta cu un sfat? Sunt prea sentimental și copilăros la 19 ani și nu știu cum pot ieși din starea asta. Nu mai sunt chiar adolescent, dar sper că am ales secțiunea corectă.

Salutare! Sfatul meu psihologic:
-invinge orice forma de emotie negativa, de teama!
-refuzul de a ierta implica in mod necesar povara timpului psihologic.
-prezentul este tot ce vei avea vreodata.
-viata ta, este in aceste moment.
-viitorul este o replica a trecutului.
-cand mintea ta este impovarata de trecut, traiesti aceleasi lucruri.
-calitatea constiintei din prezent da forma viitorului, care nu poate fi trait decat in clipa de acum.
-identifica-te cu mintea, observa gandul, nu-l analiza!
-asculta linistea din spatele oricarui sunet!
-observa cromatica, nu interpreta!
-modifica-ti gandul, sau accepta-l!
-modifica-ti starea, sau accepta starea!
-simte corpul tau interior, scufunda-te in iluminare!
-traieste clipa de acum, prezentul etern, profund!
-nu exista salvare in timp, nu te poti elibera in viitor de problema ta.
-prezenta in clipa de acum este cheia libertatii.
-nu poti fii liber decat acum.
-anumite lucruri din trecut n-au mers asa cum ai dorit.
-iti manifesti o putere sa mergi mai departe, de ce s-a intamplat in trecut.
-te impotrivesti lucruriilor care exista deja.
-speranta te concentreaza pe viitor, neaga prezentul, neaga fericirea ta.
-situatia ta de viata exista in timp.
-viata ta exista acum.
-situatia ta de viata este o constructie a mintii.
-viata ta este reala.
Ideologii personale.Aleg sa renunt la depresie/ingrijorare/teama/dezamagire pentru ca:
-apare in urma constientizarii a unui lucru gresit.
-este rezultatul prejudecatiilor.
-sunt trist pentru ca sunt intr-o stare de regret.
-am o mare neplacere si suferinta.
-am o minte impovarata cu impotrivire.
-sufletul meu este incatusat, in suferinta, in judecata pacatului.
-am de ce sa ma ingrijorez.
-am o stare de depresie.
-sunt captat in necuratie si suprare.
-sunt singur impotriva cerului.
-sunt nefericit si neimpacat.
-sufletul nu s-a detajat de trecut si de viitor.
Ideologii personale.Aleg fericirea, consta in urmatoarele idei:
-fac ceea ce imi consoleaza binele.
-fac ceea ce ma bucura pe o perioada lunga de timp.
-fac totul profund, din inima, nu din minte.
-renunt la orice modalitate de pacat.
-pot cu adevarat sa ma identific cu mintea.
-vreau sa il pot contempla pe Isus Hristos, regele sfintiilor si al ingeriilor, in purificare, slava si in gloria pentru eternitate.
-sunt impacat cu trecutul, m-am iertat.
-traiesc curat prezentul.
-prezentul etern imi da bucurie.
-ma pot bucura de clipa de acum.
-nu mai am de ce sa imi fac griji.
-simt sanatatea si viata din mine.
-am o minte iluminata, purificata.
-de astazi(data), mi-am schimbat viata radical.
-ma detasez de pacat, de ce nu-mi aduce fericirea si pacea.
-confer o viata noua.
-nu ma mai intereseaza ce mi-a placut candva.
-imi consolidez sanatatea si bucuria.


-daca nu poti sa nu gandesti deloc, inseamna ca nu te poti elibera din minte.
-gandul exista doar in mintea ta,niciodata in realitate.
-iubirea,bucuria,pacea, nu pot inflori decat cand ne eliberam de sub domnia mintii.
-constiinta este calea eliberarii de durere.
-nu mai crea durere in prezent!
-accepta si nu rezista inconstient ceea ce exista!
-respecta clipa de acum!
-momentul prezent este tot ce vom avea vreodata.
-moartea ia tot ce nu suntem noi.
-secretul vietii este sa mori inainte de a muri, si sa descoperi ca nu exista moarte.
-viata este acum.
-prezentul este tot ce vom avea vreodata.
-traieste in locul in care te afli!
-permite tuturor lucrurilor sa exista cu, sau fara tine!
-taieste sfarsitul timpului!
-nu lasa frica, sa iti inunde mintea!
-nu iti petrece intreaga viata asteptand sa incepi sa traiesti!
-nu isi dori ceea ce nu ai,si doreste-ti ceea ce ai!
-viata este deja desavarsita,completa,perfecta.
-iti poti imbunatatii situatia de viata,dar niciodata nu iti poti imbunatati viata.
-trecutul nu poate supravietui daca esti prezent.
-nimic real nu poate fi amenintat.
-nimic ireal nu exista.
-vindeca durerile,spulbera inconstienta,fara sa faci nimic,pur si simplu existand si pastrand frecventa prezentei intense!
-fericirea si nefericirea sunt de fapt una,numai iluzia timpului le separa.
-nu alerga dupa o iluzie pentru tot restul vietii!
-lucrurile si starile iti pot oferi placere,dar iti pot da si durere.
-iti pot oferi placere, dar nu iti vor da bucurie.
-trezeste-te, paraseste-ti mintea, fi prezent!
-acum, nu vei mai avea nevoie de lume, nu vei mai avea nevoie ca ea sa fie altfel de cum este.
-acum vei fi capabil sa simti adevarata compasiune si sa-i ajutati pe ceilalti la nivelul cauzei.
-numai cei care au cunoscut transcenderea lumii pot creea o lume mai buna.
-la acest nivel profund, compasiunea devine vindecare, in sensul cel mai amplu.
-in aceasta stare influenta ta se bazeaza in primul rand, nu pe realizarea a unui anumit lucru, ci pe simpla existenta.
-elimina suferinta la nivelul cauzei!
-elimina inconstienta din lume!
-alina suferinta lumii, daca esti chemat!
-nu te opune durerii, las-o sa existe!
-nu nega durerea emotionala, ca sa nu contamineze!
-nu-i intoarce spatele, infrunt-o, simte durerea complet, exprim-o!
-continua sa simti durerea, frica, groaza!
-ai prefera sa mori fara durere?
-lasa trecutul sa moara in fiecare moment!
-Iti doresc toate aceste acumulari psihologice facute de mine, sa le contemplezi!
-Raspuns castigator?