Cred ca am intrat intr-un fel de depresie mai ciudata. De curand m-am transferat la o alta scoala unde am colegi noi, profesori noi, etc. Aici nivelul,, Scolii" este destul de ridicat si ajungand de la notele de 8, 9, 10 pe care le avem la scoala veche acum am numai note mici la matematica si sunt foarte suparat... Nu stiu ce sa fac, nu mai fac ce obisnuiam sa fac inainte si nu mai am incredere in mine (la matematica)... Cred ca este cel mai urat lucru care mi s-a intamplat in toata viata mea. Cum sa fac sa imi recastig increderea si sa scap de forma asta de,, depresie"? Tin sa mentionez ca parintii mei nu imi fac nimic cand iau o nota mica, sunt doar eu.

Incearca sa muncesti cat mai mult la matematica. Si eu am probleme acolo, si profa noastra ne da la test numai probleme de olimpiada. (Nu glumesc, chiar au spus mai multi colegi de-ai tatei asta, care s-au uitat peste testul meu). Tata a facut facultatea de mecanica tehnica (Doamne ajuta) si ma mediteaza el cand vine de la servici, dar doar atat, ca altfel as fi mers la meditatii. Anul trecut am luat in ambele teze nota 6 (ca am stat cu mama si cu tata nu m-am mai intalnit). Poate iau si acum si se face 666, asta reflecta cel mai bine parerea mea despre aceasta materie Totusi, daca vrei sa fii in top, trebuie sa te straduiesti. Incearca sa smulgi cate putin din timpul in care dormi, te joci pe ps (daca o faci), stai pe yt, si incearca sa faci probleme la mate. Poate stiu parintii tai sa te ajute. Daca nu, intreaba-ti profa/profu de acele probleme (pan' la urma nu toti copiii sunt obligati sa dea bani pe meditatii doar fiindca pe profesori ii doare undeva; e meseria lor, sa nu-ti fie rusine). La mine in clasa toti invata de acasa, iar daca o intreb ceva pe profa, toti colegii rad de mine, si ma simt awkward, si de asta il intreb numai pe tata, acasa. Dar sper totusi ca in clasa ta nu sunt atat de multi sifonari, tocilari si mitocani (ce-i la mine e mai rar). Iar legat de depresie: totul depinde de cum privesti lucrurile. Tocmai din cauza colegilor astora de care ti-am povestit m-am mutat la alta scoala, dar acolo era un nivel mult prea scazut (toti ma faceau calculator uman, pe MINE, care am luat 6 de doua ori in teza la vechea scoala), asa ca am ajuns la concluzia ca mai bine am colegi de **** (te rog, scuza-ma, daca nu-ti plac exprimariile de genul) dar un nivel mai bun, si m-am intors inapoi. Am cativa prieteni in clasa, si consider ca mi-e suficient. Dar te cred cand spui ca ai intrat intr-o,, depresie mai ciudata". Nu e chiar depresie, e mai mult un soc - ti-ai pierdut colegii, profesorii, materia din scoala veche, ai schimbat totul, dar incearca sa te adaptezi si sa-ti faci niste prieteni (cine stie, poate ai si tu colegi perfecti la mate si iti mai explica vreo problema, alta). Prietenii iti tidica foarte mult moralul in momentele grele, dar fii tu insuti, pentru ca prietenii pe care ti faci cu o masca pe fata, incercand sa fii ca ei, ei bine... ii vei pierde mai repede decat te astepti sau pur si simplu te vor amagi, la fel ca si pe mine. Imi placea de un baiat de la mine din clasa, care aparent e si cel mai popular, asa ca am inceput sa ma bag in seama cu popularii clasei. El vorbeste cu mine, dar se da la o alta fata, si ea nici nu se chinuie (ea este pur si simplu ea insasi). Incearca si tu, daca nu esti sifonar sau rautacios, ai sa vezi ca oamenilor o sa le placa carisma ta (scuza cacofonia). Iar faza cu increderea: de obicei oamenilor le place sa fie doaminati de catre un lider. Incearca tu sa-i domini, nu ei pe tine. Nu conteaza ca esti nou venit, baiatul asta de care ti-am zis ca imi place a venit de abia din a 5-a la noi, si asta nu l-a impiedicat sa devina cel mai popular. Cu totii avem aceleasi drepturi, iar nestiinta la scoala e un lucru normal pentru orice elev, nu lasa asta sa-ti scada stima de sine. Da-la peste nas alora care comenteaza