Salut, cum obisnuiti sa faceti fata presiunilor din viata?
Salutare!
Să-ți spun un secret: totul ține de răbdare(asta fiind partea cea mai simplă). Bineînțeles că poți alege să nu faci față unei situații, adică să-ncepi a-ți spune oful, să te descarci pe cei din jur pentru că, pur și simplu, la momentul respectiv tu crezi că așa îți vei găsi liniștea și ai să te calmezi. Dar de multe ori nu e așa, și ajungem să regretăm apoi cele ce-am spus și-am făcut.
Cum am spus la început, răbdarea e "cheia". Dar pentru asta trebuie să știm prea bine ce e acela autocontrol; a te pierde cu firea e ceva caracteristic unui copil, ei nu stau așa mult să mediteze asupra unui lucru și nici nu-i putem judeca pentru asta. Când te pierzi repede cu firea și-ncepi să țipi cât colo, ești asemenea unui copil - imatur. Acum, da, fiecare dintre noi se confruntă zi de zi cu diverse situații care mai de care mai dificile, și faptul că spunem ceea ce ne supără e un lucru complet normal, dar să avem grijă la cuvinte, să ne gândim înainte.
Așa e viața, cu bune cu rele. Dacă n-ar exista rău, n-ar exista nici bine. Când te confrunți cu o problemă, tu trebuie să încerci să fi calm pentru că doar așa vei avea mintea limpede ca să găsești o soluție la acea problemă. Dacă lași problemele nerezolvate, ele rămân acolo, în trecutul tău și ai să vezi apoi cum te trag ele de mânecă să te-ntorci la ele să te rezolvi. Și de ce să le întorci în trecut? Ai fost deja acolo!
Eu îți urez o seară plăcută!
Zâmbește! E sănătos.
RăspundeRabdare si luciditate sunt doua cuvinte mari, la fel cum viata nu e infinita acelasi lucru si cu rabdarea, rabdare am avut mereu, dar se implinesc 5 ani de cand ma simt, nici nu stiu cum se poate acel sentiment in cuvinte, cert e ca e greu de suportat, pentru ca acel sentiment e cel te apasa cel mai greu dintre toate, de care sentiment e vorba nu are rost sa zic, iar luciditatea, calmul in orice situatie, la inceput acestea sunt puternice, dar in ani de zile de tras tot felul de chestii acestea slabesc considerabil. Nu stiu daca te-ai confruntat cu multe probleme, dar timpul isi spune cuvantul, pentru ca taria continua sa slabeasca odata ce mergi numa singur si iar singur prin toate, fara nici un ajutor, fara nici un sfat, fara nimic.
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Buna
Speranta...doar ea ne-a ramas si autosugestia.
Cum am putea altfel daca nu am avea speranta?
O seara buna
Răspunde
Depinde!
Le infrunt, apoi ca sa imi dispara gustul am-ar lasat de acestea - merg la o plimbare, ma joc cu un animal de companie, ma uit la o comedie buna, fac sport, citesc chestii interesante, etc.
Presiunea apare atunci cand apar lucruri de rezolvat, parerea mea, si ai mai multe variante de rezolvare, cea dreapta fiind impanzita de obstacole. Ei bine, merg pe acel drum dificil, ma odihnesc, iar merg pe el si tot asa.
Iar Dumnezeu imi e mereu alaturi.
Nu stiu cum poate fi Dumnezeu alaturi, sincer cu i-am cerut ajutorul si Lui, si nu doar de forma, chiar cu toata inima si credinta exact cum trebuie sa o faci atunci cand ii ceri ceva, cateodata trec ani, au trecut si anii, i-am cerut ajutorul dar degeaba, nu a fost si nu este acolo pentru mine, in schimb cum ma enervez putin cand vad ca nu ma ajuta nici macar odata atunci ma aude, in ultima perioada am devenit mult mai sceptic in privinta lui, cand i-am cerut ceva nu m-a auzit, dar cand am devenit sceptic imediat a pus biciul pe mine zilele trecute avand parte de un accident cu masina, sa pedepseasca vad ca stie, pentru ca mereu cand ma rog primesc o pedeapsa nu ajutor, s-a intamplat de atat de multe ori incat asta nu mai e doar o simpla coincidenta, in rest e inutil sa ii mai cer ceva, in asa ceva eu nu mai pot sa imi pun increderea.
Imi pare rau sa aud asta. Chiar daca nu are cum sa te faca sa te simti mai bine, dar sunt oameni si mai batuti de soarta, sclavi in adevaratul sens al cuvantului, care ar da orice sa fie in locul tau
Cu privire la Dumnezeu, mai 'interfereaza' si "altcineva" pentru a te face sa te departezi de El si vad ca face o treaba foarte buna. Dumnezeu nu pedepseste. O persoana se supara, sa zicem pe Dumnezeu si apoi i se intampla ceva rau. Evidentul vad ca nu e atat de evident - prin 'supararea' fata de Dumnezeu, individul se departeaza de El, fiind astfel automat vulnerabil 'celeilalte forte', din moment ce nu mai are protectia lui Dumnezeu. Insa aceasta intreaga situatie e perceputa altfel. Sper ca acum sa intelegi ceva mai bine ce se intampla.
Nu iti pierde niciodata credinta, nu uita ca Dumnezeu iubeste si iarta.
Ai grija de tine si chiar sper ca viitorul tau sa fie unul favorabil.
Sunt foarte constient de "ala rau", cred ca ii cunosc viclenia mai bine decat oricare din cunoscutii mei, stiu ce poate face si ii stiu trucurile prin care ma atrage. Dar de Dumnezeu ce sa zic, cum a spus si George Carlin "te trimite sa arzi, sa plangi, sa te chinui, pentru totdeuna si in vecii vecilor, dar cica El te iubeste", eu nu vad nici iubire nici iertare la El.
Imi pare rau sa aud asta - ma refer la ultima parte - sper ca timpul sa iti schimbe parerea. Pana atunci, toate cele bune iti doresc.
Bună!
Eu ascult muzică, încerc să găsesc o soluție bună, înjur/plâng ca să mă descarc...
O seară plăcută și multă liniște!
Fiecare are felul său de a se descărca, dar muzica rămâne unul dintre cele mai bune remedii.
Greu... 
dar incer sa ignor lucrurile care ma supara emotional si ascult mult rock si dubstep, ma ajuta sa ma calmez, si cum a zis si caramela, speranta e cea mai importanta! sa nu ti-o pierzi niciodata 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
