INAINTE DE A CONSTATA CE LUNG E POSTUL VA ROG SA CITITI Sunt un baiat de 18 ani si postez pentru a 2-a oara in legatura cu acelasi subiect si anume depresia.Am avut o perioada in care chiar m-am simtit bine dar acum a venit vacanta si simt ca toate starile alea de neputinta, apatie, dezinteres si "inghet" al sufletului revin.Am senzatia ca ma pierd pe mine insumi.Ma simt ca si cum sufletul si mintea se acopera cu o crusta.Parca nu mai sunt constient de ceea ce fac, nu mai gasesc placere in nici un fel de activitate.Sunt constient ca sunt in depresie, nu dramatizez situatia, da' nu gasesc inspiratia si entuziasmul de a face ceva concret sa ies din situatia asta.Am pierderi de memorie, parca merg in somn prin viata. Pur si simplu am momente in care nu pot sa incep o discutie cu cineva pentru ca nu imi vine in cap nimic haios, nimic interesant, desi inainte ma simteam bine cu mine insumi. Ce ma enerveaza cel mai mult e faptul ca mi-am pierdut spontaneitatea, spun numai banalitati si mi-e greu sa pornesc o discutie; e ca si cum as avea o magazie de cunostinte da' am pierdut cheia si nu mai pot sa ajung la cunostintele alea.Cat despre cauze nu pot sa gasesc nicio explicatie; poate am devenit putin mai preocupat de aspectul meu fizic(nu sunt cel mai frumos baiat din lume) desi inainte nu-mi pasa da' oamenii sunt din ce in ce mai superficiali si uneori ma simt inferior din punctul asta de vedere precum si din punct de vedere material
Inca ceva:dintr-un tip preocupat de cunoastere si care retinea orice, am devenit o leguma de care parca nu se mai lipeste nimic.
Ceea ce ma afecteaza este faptul ca nu mai pot sa comunic deschis cu ceilalti si simt ca lumea nu ma cunnoaste asa cum sunt eu cu adevarat.Am venit de la tara la liceu in Galati.In generala nu prea am avut prieteni, desi ma intelegeam bine cu toata lumea; eram un pic mai diferit(eram interesat de alte lucruri, eram mai retinut etc).In primii 2 ani de liceu cam aceeasi situatie.Anul asta am descoperit 2 colege, le-am cunoscut mai bine si am aflat ca avem pasiuni comune si moduri de gandire asemanatoare intr-o clasa plina de rautate, invidie si manelarie.Ele sunt prietene bune si am simtit ca ma accepta, chiar ca ma simpatizeaza si regret ca nu m-am apropiat de ele mai devreme.Acum as vrea sa mentin relatia, dar starile astea depresive nu ma fac o persoana prea agreabila(sunt posomorat, lipsit de energie si nu prea comunic). Simt uneori ca nu ma integrez.Colegii meu au preocupari tampite (baut, fumat, manele) si ma asteptam sa gasesc altfel de oameni odata ajuns la oras, dar n-a fost asa.
Pe scurt, depresia ma impiedica sa fiu eu insumi si sa stabilesc legaturi cu oameni cu adevarat valorosi.Astept niste sfaturi

Buna.
Pot spune ca stiu cum te simti,desi nu sunt la stadiul tau,tu esti mai avansat,dar la fel am si eu momente exact cum ai spus tu"pierderi de memorie,dezinteres total de tot ce ma inconjoara,nemultumita de felul in care arat".
Referitor la aspectul nostru,totul se petrece in mintea noastra,ne inchidem reciproc in noi si incepem sa ne cream diverse pareri total gresite si eronate despre noi.
Eu ma bine dispun cu ajutorul prietenei mele cele mai bune care atunci cand sunt in preajma ei ma face sa uit de tot si de toate,poate ai si tu pe cineva care iti ofera aceasta bine dispunere,incearca sa meditezi,pe mine chiar ma ajuta,imi pun diverse intrebari in cap si incerc sa le dau la fiecare cate un raspuns,poate nu crezi dar daca incerci o sa vezi ca ajuta fiecare lucru minuscul scris aici.
Vorbeste cu parinti tai si cere-le sfatul,sunt sigura ca ei vor stii ce sa iti spuna sau sa te ajuta,ei te pot duce la un psiholog,spune-le ca este un lucru serios si ca nu te joci.
Fa plimbari,observa lucrurile mici care fac adevaratele mari diferente in viata,o vorba imens de frumoasa zica de o prietena " ridica-te,scutura-te si mergi mai departe! ".
Daca o sa mergi la psiholog o sa iti revii total din aceste stari neplacute si o sa ai o alta parere despre tine si de tot ce te inconjoara.
Cand o sa mergi la psiholog foarte probabil o sa iti prescrie o medicate,depresia este o boala si trebuie tratata ca atare,poti vorbii cu prietenii tai despre problema ta,sa nu iti fie rusine sau daca auzi vreun comentariu cum ca"daca te duci la psiholog esti declarat nebun",nu este adevarat,este un lucru cat se poate de serios.
Daca fumezi sau bei cafea ar cam fi necesar sa te lasi pentru ca mai rau te afunda in depresie.
Imi pare bine ca te-ai imprietenit cu cele doua colege si ca aveti pasiuni comune,invita-le la un film,ceva, orice, nu esti ca restul baietilor preocupati de chestii stupide care le omoara timpul de pomana, esti special si de aceea trebuie sa crezi in tine!
Sper ca sfaturile mele te vor ajuta iar daca nu, mergi la psiholog, si sa nu iti fie rusine de acest lucru, sanatatea ta este pusa la bataie, fi mai increzator in tine si in propriile puteri.
Sper ca ti-am putut fi de folos multa sanatate iti doresc, si sa ne auzim numai de bine!

Si eu patesc cateodata ceva asemanator.Pur si simplu mi se pare totul plictisitor si banal.Viata mea se face brusc cenusie.Dar nu stiu de ce.Probabil tine de mentalitate..si acolo chiar am multe lucruri de schimbat.Din fericire, eu momentan am intrat iar in perioada de fericire si traire intensa a vietii, deci poate te pot ajuta cu un sfat sau o vorba.

Esti baiat mare si intelege ca trebuie sa mergi la un medic.

Da add : floyd_floy, da mai repede daca nu's on lasi un mesaj k eu folosesc messul dp meebo.

Trimite-mi id ul tau si sa speram ca rezolvam problema.

Mda...cam ce ti-a spus si joy iti spuneam si eu, dar iti mai zic ca sportul ajuta foarte mult, si incearca sa consumi alimente cu b1, b2, b6, b12 gen borsul acru.