Salut, ma apasa ceva rau, si anume tradarea, stiu, e printre noi mereu, avem parte de ea mereu, si trebuie sa ii facem fata, nu ma plang, si i-am facut, dar astazi am avut un astfel de moment din nou, dar a fost diferit, m-a lovit rau, rau de tot, si nu pot sa imi revin. Am iesit la aer, am stat singur sa imi revin, am incercat sa ma calmez, am incercat sa ascult muzica, dar nu, nici un rezultat. Am tinut tot in mine dar la dr**u cu asta, cat sa mai tin, acum simt tradare, durere, o frustrare imensa cum nu am mai simtit pana acum fata de cineva. E ca si cum te-ar trada cineva la care nici macar nu te-ai gandit ca e posibil vreodata, adica ireal, si chiar ireal, chiar am fost un prieten bun pentru acea persoana, si acum am simtit cutitul infipt in spate, inca unul la colectie, deci chiar nu pot sa cred. Nu stiu ce simt, cred ca si tristete si dispret in acelasi timp, dispret pentru increderea calcata in picioare. Ce tot scriu aici, nu m-am simtit asa rau niciodata, de data asta chiar imi vine sa imi pierd mintile. Nu stiu care intelege, pentru ca nici eu nu inteleg dezamagirea asta care ma apasa, de data asta chiar e diferit, apasa atat de rau, ce fac, ce fac acum, de ce e atat de rau de data asta?
E-atat de rau pentru ca nu te asteptai la asa ceva si pentru ca ai tinut prea mult in tine. Poate nu doare chiar asa tare ce ti s-a intamplat acum, cat si faptul ca ai acumulat prea multe dezamagiri (poate) si toate le-ai tinut pentru tine, nu te-ai deschis catre nimeni. Poate din cauza ca asa este felul tau de a fii, poate ca nu-ti place sa te vada nimeni slab, poate n-ai cu cine sa vorbesti dar cateodata acest lucru ajuta, si face suferinta sa para mai usoara, pentru ca atunci cand te spui cuiva prin ce momente treci sau ce te supara e ca si cum suferinta ar fi dusa "in doi". Poti sa incerci asta si sa vezi cum te simti.
RăspundeExact, in 2. Dar atunci cand nu e nimeni acolo, ce e de facut? Cui ii spui? Peretii te asculta, dar nu iti raspund. In ultimii 5 ani nu am fost intrebat odata cum ma simt, si nu la modul general "ce mai faci" care spui cand incepi o conversatie, ma refer la faptul sa simti ca, cuiva chiar ii pasa de tine. Prieteni stim toti povestea, o stim toti, nu mai e nimic de zis acolo, pana si propria familie, am stat in spital fara o vizita macar de la proprii parinti, nu ii intereseaza, si toti spun de singuratate si depresie, dar putini stiu cum se simte, si cei care nu stiu se uita la tine de parca esti nebun si dau din umeri, sau te dau la o parte de parca nu esti ca ei, esti diferit. Am mers ani de zile singur, dar incep sa pierd din putere, chiar pierd, nu am nici o consolare, ca sa nu mint, muzica, doar muzica, atat, in rest nimeni nu e acolo. De unde imi iau eu puterea cand din mine nu mai pot, ca e gol acolo.
Răspunde Atunci cand nu e nimeni sa ma asculte, ascult eu. muzica. Pentru mine e-un fel de-a ma linisti si relaxa. Iti inteleg foarte bine starile prin care treci, dezamagirile, si nu-i nimic de facut, decat sa gasesti ceva placut de facut cu care sa iti ocupi timpul, pentru a nu avea timp sa te gandesti la ce s-a intamplat sau poti sa ceri ajutorul aici, asa cum deja ai facut-o. Se zice ca nu primesti mai mult decat poti duce, si intr-un fel asa e, analizeaza-ti viata si experientele tale pas cu pas, si-ai sa vezi ca dupa fiecare ai fost tot mai puternic. Si ai dreptate, nimic nu doare mai rau decat singuratatea, e cel mai greu lucru la care poate fi supusa o persoana, dar incearca sa schimbi mediul, pentru ca pana la urma sa gaseste persoana aceea care sa te completeze (fie prieten, iubit/a), care sa te asculte, poate nu e langa tine in momentul asta, dar o sa fie. Gandeste-te ca desi ai trecut prin dezamagiri, te-au facut sificient de puternic incat sa ajungi in prezent si sa nu cedezi, si ai invatat din ele. E greu, dar nu pune la suflet tot ce se intampla, gandeste-te ca totul are un scop.
Nu stiu, de data asta m-a lovit prea rau. "Totul are un scop", asa e, dar cat mai am de tras nu stiu. Mi-e frica ca iar se apropie sarbatorile, in acea perioada, atunci ajung la limita psihologicului meu, cand imi aduc aminte de serile de craciun in care ma plimbam singur pe strada, si vedeam lumina in case, auzeam cum se ciocnesc pahare si rasete, apoi ma uitam la mine, nu exista sentiment mai rau ca acela. Toate astea isi pun amprenta atat de rau, tot ce adun sunt nervi si frustrare.
Huh, stiu ce spui bro.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
