Salut,
Numele meu e. nu are importanta numele meu. am postat aici in speranta ca exista cineva care ma poate ajuta intr-un fel. Am 19 ani si sufar de anxietate sociala... parintii mei m-au rasfatat toata viata si nu pot spune ca mi-a prins bine deloc. Nu am iesit din casa de cativa ani de zile. am devenit practic salbatic. nu am prieteni(au renuntat si ei la mine).pur si simplu nu mai stiu ce sa fac. nu am taria sa imi infrunt temerile. A venit momentu sa lucrez si eu undeva. sa nu mai fiu intretinut de familie. dar cum pot cand pentru mine sa ies pana la magazin e prea mult. apropo scoala am lasat-o din acelasi motiv..anxietatea. am ramas la 8 clase. deci nu am nicio sansa sa lucrez undeva. Spune-ti-mi va rog voi ce a-ti face in locul meu. singura solutie e sa ma sinucid atat imi mai ramane de facut. oare e chiar totul pierdut pentru mine?.

Nu este piedut totul. Incearca sa mergi la medicul de familie care sa-ti dea trimitere la psiholog. Poate este nevoie de ceva tratament nmedicamentos si n-ar strica sa treci pe la psihiatru. Nu o sa stai toata viata in situatia asta daca faci efort sa iesi. Pana la urma exista si posibilitatea sa-ti continui studiile-la liceu-seral.Deocamdata incearca sa ajungi pe linia de plutire cu specialistii, cand esti in regula faci seralul, timp in care-ti gasesti si ceva de munca. Succes! Nimic nu este imposibil. Iar problema ta are leac.Nu trebuie sa mergi in strainatate sau la nu stiu ce spital pentru asta. Curaj, consulta specialistii!

In primul rand, fiecare persoana s-a nascut cu un scop. Nu degeaba ai fost singurul din cateva milioane de spermatozoizi care a reusit sa fecundeze ovulul.
E greu sa fi distantat psihic de societate, e ceva dureros, stiu cum e, inca trec prin asta, si pentru mine societate e ceva amentintator, caci realitatea "e dura", dupa cum ne spun ai nostri.
Dar fiecare isi formeaza propria lui lume, propria lui realitate. Fiecare vede lumea in felul sau, iar felul in care vezi tu lumea poate avea un efect asupra ei. Oricine are un rol de implinit inainte de a-si da duhul, iar pana atunci, nu vei muri, fie de vrei sau nu.
Incearca sa vezi partea frumoasa a vietii si sa vezi ce te-a motivat pe tine sa traiesti pana acum. Caci daca ai trait pana acum, o poti face in continuare, si lanun moment dat, iti vei implini si tu rolul, la fel ca personajele de film.
Pot sa iti spun povestea unei persoane foarte importante din viata mea :
El a renuntat la liceu si la studii si viata lui nu mai avea niciun rost pentru el. Dar nu a renuntat, ci s-a bucurat de ceea ce are si i-a multumit lui Dumnezeu pentru ca are o viata si un suflet. Si acum are o familie fericita, are 2 fete si o sotie iubitoare si e un barbat implinit.
Asa ca, nu te demoraliza. Frica de societate e ceva normal. Ignora ceea ce nu iti place si deschide laaaarg ochii cand vezi ceva ce iti place. Fii o persoana simpla, modesta, daca asta simti. Daca simti ca vrei sa faci lucruri mari, atunci va fi vremea pentru ele.
Mult noroc!

Dar cum ai stat asa atata timp? Du-te la psiholog, sau la psihiatru, ce mai astepti? E o problema medicala, trateaza-o ca atare.

La o intrebare ata de MARE uite ce raspuns mic si adevarat primesti-Si eu am fost la fel insa mi-am invins teama care m-a facut ca niciudata sa nu ma comport asa cum am stiut si asa cum am vrut. Daca eu am facut asta poti si tu chiar daca amandoi avem 8 clase, si nu te intrista niciodata pentru ca nu poti schimba trecutul ci doar viitorul si viata ta.

Temerile ca nu te vei descurca se ivesc tocmai din cauza faptului ca nu iesi din casa( si eu acum cativa ani am fost ranita de niste persoane-mi-a fost ranita increderea asfel acum orice persoana care se aporopie de mine o privesc in mod suspicios si o tratez cu indiferenta si raceala).
Ok! E normal sa privesti ''suspicios'' pana la un moment dat dar uneori mi se pare ca devin paranoica(ceea ce clar nu-i bine).
Incerc sa ma autotratez de aceasta teama de a nu ma putea apropia de persoane(si cu pasi marunti reusesc)!
Totusi incredere totala intr-o persoana nu cred ca o sa mai pot avea vreodata insa pentru mine e de ajuns sa nu devin ''rece, de gheata'' si sa reusesc sa devin ECHILIBRATA.
Acelasi lucru incearca-l si tu-anume sa devii ECHILIBRAT(unele lucruri/experiente/temeri nu vor disparea niciodata din mintea ta) totusi e bine sa iesi si sa acorzi o sansa acelei parti din tine care iti cer asta!
Cu siguranta poti sa faci tot ceea ce iti propui -insa doar daca INCERCI, EXPERIMENTEZI si INDRAZNESTI sa te confrunti cu lumea si situatiile din jur!
Nu te da batut ci incearca mereu, de fiecare data cu mai mult curaj si initiativa-pana la urma SIGUR vei reusi!
Daca vrei mai putem vorbi pe privat!
P.S:Nu te gandi ca solutia e moartea (asta nu-i solutie de iesire) ci IESITUL in sine este IESIREA din situatia ta!
Ai grija de tine si nu te da batut!
Succes!

De unde esti? cred ca eu am aceeasi problema.