Povestea mea incepe astfel. Intr-o zi de joi, un baiat care este amicul celei mai bune prietene ale mele, i-a cerut numarul meu de telefon. Ea i l-a dat. Eu il cunosteam pe el, dar doar din vedere, nu am vorbit niciodata cu el. In joia aia, am inceput sa vorbim prin mesaje si prin sms. Imi spunea cuvinte foarte, foarte frumoase mereu. Dar, in acelasi timp diferenta dintre religii isi spunea cuvantul. Aveam multe conceptii diferite ( eu ortodoxa, el pentiscostal ), iar el spunea ca asta este sigura problema dintre noi. Ne-am intalnit de cateva ori ( dar nu eram singuri ) vorbeam in fiecare zi, si am inceput sa tin la el, chiar sa-l iubesc. Am fost surpinsa la inceput, cum a inceput sa ma caute dintr-odata. Ma gandeam ca poate insemn pentru el ceva provocare, vreun pariu, dar el a jurat ca nu e asta, ca ma place si de aia m-a cautat. Am vorbit o luna incontinuu, iar apoi nu a mai dat niciun semn. I-am trimis un mesaj, dar n-a raspuns. Verisoara prietenei mele ( e penticostala ) avea un prieten de 6 luni si el s-a despartit de ea. Acum, ea s-a combinat cu baiatul de care imi place mie. Sunt constiienta ca totul intre mine si el a fost un joc de-al lui. Dar, am inceput sa tin la el. Nu spun ca acum ma evita, dar nu mai vorbim, doar cand ne vedem intamplator ma saluta si atat. Seara, cand ma pun in pat plang, ma descarc. Prietenei mele nu ii pot spune nimic, ca doar verisoara ei e actula. Ce parere aveti?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook