Salut prieteni ma ajutati si pe mine am o viata grea am 16 ani si sunt din Timisoara. Daca aveti putina rabdare va spun povestea vieti mele
Cand eram mic partinti ma tot stresau sa invat.Profesorii nici ei nu se lasau mai prejos si nu pot zice ca imi era greu sa invat(la inceput) doar ca imi ocupa foarte mult timp teme mari, mult de invatat.
Hmmm cand ma gandesc ca asta a fost inceputul e scoala obisnuita daca nu ai parinti ca ai mei pe langa temele date de invatatoare eu faceam dublu-triplu sau mi se mai rupeau paginile din caiet si o luam de la capat si eram certat mai tot timpul. Nu erau 2 zile maxim fara sa imi iau o cearta si cum eram eu mereu singur neavand frati sau surori neavand cu cine sa ma distrez doar asa nu aveam voie la joaca decat putin si atunci numai ce voiam eu nu jucam, era mama„fi cuminte ",„nu mai alerga!"„nu mai."...ce mai copilarie am avut.
Apoi a urmat gimnaziu si mai greu, au inceput notele.Mama ca orce mama avea pretenti la note mari sa muncesc mult sa fac in plus etc..profesorii fiecare tinea de materia lui cu dintii sa invatam sa nu il facem de ras.
Pana la urma nu inteleg asta „sunteti cea mai stlaba clasa din scoala!" „de ce v-am luat eu pe voi mai bine va lasam lui X?" si cand era o inspectie sau ceva numai clasa noastra iesa la inaintare
Nu ma intelegeam cu colegi eu eram cel nou veni de nicaieri unii erau gelosi, altii ma vedeau mai mic si mai timid si ma badjocoreau eu ii ajutam cu ce puteam credeam ca asa le devin prieten le dadeam teme ii ajutam la lectii le aratam la lucrari.Nu m-a ajutat cu nimic asta tot nu am fost respectat ba chiar daca nu ii dedeam unuia zicea ca sunt zgarcit ca nu vreau sa ii dau si lui si in cele din urma asa am facut am renuntat sa le mai dau teme(exceptanad 2-3 care erau mai intelegatori adica asa mi se parea mie, de fapt nu le pasa de teme) si am ajuns sa fiu din ce in ce mai umilit mai singur si mereu in banca mea.
Ajungand prin clasa a 8 cand totul a devenit si mai rau adica sternul meu a iesit putin in fata adica incepuse mai demult dar ignorames la spusele parintilor ca nu e nimic.Atunti cepii isi baeau joc si eu am ramas tot asa mic si singur.Doar ca nu a putut sa ma mai concentrez la scoala munceam poate mai mult si nu iesam cu nimeni nu beam nu fumam nu nimic.Ei asta nu s-a vazut prea mult la clasa doar la capacitate unde am luat 7-8 cam asa.Parintii, logic, dezamagiti dar daca atat stiu ce trebuia sa fac? macar nu sunt ca alti cu 10 in clasa si 4 in examen..sa fim seriosi eu macar am scazut cu un punct nu cu 6.
Continuand cu liceul pe care am ajuns sa il urasc.Am intrat la un profil bun doar ca nu am mai fost cu parintii care sa ma oblige sa invat tot timpu mda intr-un fel e foarte bine am ajuns sa invat mult mai repede intelegeam din clasa si acasa nu mai munceam aproape deloc eu stiam.Notele s-au micsorat la unele materiipe care nu le suport dar spre uimirea mea am invatat sa le accept si in clasa a X-a am ajuns la media 9 (fara sa fac o tema. Diferenta e ca am primit un laptop si am inceput sa ma si distrez foarte putin).
Revenim eu nu eram,adica nu sunt genul vorbaret glumet amuzant sunt maidegraba timid,la locul, meu tacut,stlab, RUSINOS si asta e o mare problema nu am loc printre colegi nu ma inteleg cu ei, cu fetele numai vorbesc...ati inteles si singuri
Si tot asa am ajuns dependent de calculator de fapt nu dependent imi ocup timpul cu el am stat si cate11-12 ore pe zi(nu prea am prieteni nu am prietena) stiu ca nu imi face bine si imi stric ochii si sanatatea dar nu stiu ce sa mai fac, am ajuns sa am insomi de la stres.In timp mi-am dat seama ca trebuie sa imi indrept pieptul si m-am apucat serios de flotati inutil.
Am ajuns eu la o conversatie cu parinti si le-a povestit de piept(ei stiau deja dar au ignorat zicandu-mi ca nu e nimic.) ca e ceva in neregula, adica mai pe ocolite, si ii conving sa merg la doctorul de familie ce raspuns primesc 3 luni de calciu pai ce e asta rahitismul nu trece cu calciu in fine l-am luat. Ma-m interesat eu si aflu ca am 2 variante de rezolvare ori fizioterapie orai operatie (in stare avansata) si nu pot nici una din ele cand i-am spus mamei de fizioterapie a zis sa ma apuc de flotari
Mda singur nu pot sa rezolv acum am 16 ani si vreau si eu sa ma distrez cu ceilalti dar pu si simplu nu reusesc cu cativa ma inteleg dar nu stiu vreau si eu sa merg prin cluburi pe la baruri cu ceilalti... adica ...nici eu nu stiu sa imi fac o prietena. Stiu doar ca nu sunt fericit si ca incerc sa ascund asta cat mai mult.
Nu am abordat subiectul bauturii.De fumat nu fumez dar de baut mai beau nu sa ma imbat sa ajung in coma sau sa nu mai realizez ce fac dar totusi nici deloc.Asta si laptopul sunt singurele lucruri care ma mai ajuta.Parinti si rudele imi tot zic sa beau sa...dar ii refuz adica ii e rusine ei de cate ori facem vreo prostie sau ceva ma faceau de ras isi bateau joc nu sunt un copil sa nu stiu ce e viata sa depind de ei poate doar financiar.voi ce ma sfatuiti sa fac eu nu mai stiu si sa nu ziceti sa ma duc la psiholog ca nu o sa reusesc sau sa vorbesc cu parintii ..mai rau.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook