Salut, prieteni! Sunt David și de când mă stiu, sunt timid. Când eram la liceu, cititul cu voce tare mai ales la română, mă făcea să mă emoționez si să mă blochez. De citit știam să citesc, bineînțeles, însă când vedeam privirile profei și ale celorlalți, mă blocam și nu mai știam ce să spun. Am fost crescut de o mamă care a țipat tot timpul la mine, tata a decedat când eram mic copil. De când am rămas cu mama, am fost nevoit să suport în fiecare zi numai țipete, reproșuri, neîncurajări etc. Când îi spuneam mamei,, Uite, mamă, când o să cresc, o să fac o afacere și voi deveni un om important", ea îmi spunea,, Taci și lasă-mă cu prostii și aiureli". Probabil toate acele țipete pe care le-am suportat ani întregi, în fiecare zi, s-au acumulat și m-au făcut un băiat introvertit, emotiv, fără încredere în sine. Când merg pe stradă, toate privirile sunt ațintite asupra mea. De exemplu: deseori persoane care râdeau de un motiv doar de ei știut și când mă vedeau pe mine, le pica fața. Nu-i cunoșteam, desigur. Nu mă consider la față vreun Justin Bieber sau Maluma, dar nici urât nu sunt. Acum recent m-am mutat singur și mă simt puțin mai bine neauzind în fiecare zi numai țipete și reproșuri. Însă tot simt acea anxietate care mă face să mă simt mereu deprimat în sinea mea. Până acum ceva timp, toate relele se lipeau de mine, de pildă: eram odată într-un magazin și vine unul la mine zicând că m-am uitat la gagica lui și multe alte întâmplări. La un moment dat, credeam că sunt blestemat sau nu știam ce să mai cred. În concluzie, am nedumerirea asta și anume: De ce se uită toți oameni la mine? Voi cum ați gestiona toate astea? Aștept opiniile voastre. Să aveți o zi minunată!
Ordonare:
După relevanţă
Si eu am aceeasi problema! M am regasit aproape in tot ce ai zis. E doar in capul tau, nu se uita nimeni intentionat la tine intr-un mod rau. Nici noi cand mergem pe strada nu judecam oamenii, sunt si ei la fel ca noi. Toti avem insecuritati dar 99% din cazuri sunt vizibile doar pentru noi 
RăspundePoate că ai dreptate. Am mai auzit de la anumite persoane că, dacă eu nu mă iubesc pe mine, cum mă pot aștepta ca ceilalți să mă iubească? Au fost zile în care nu ieșeam din casă absolut deloc. Stând în casă, mă simțeam în siguranță și nimeni nu se uita la mine. Acum că m-am mutat singur, pot medita și vreau să cred că-mi voi schimba percepția asupra vieții și voi scăpa de anxietate. Mulți se confruntă cu această problemă, marea problemă este atunci când nu ai cum să te descarci de tristețea pe care o ai, spunându-i-o unei persoane apropiate precum mama sau tata. În cazul meu, mama nu prea m-a ascultat când am avut ceva pe inimă.
Răspunde Sper sa reusesti sa scapi de anxietate si poate sa gasesti o persoana in fata careia sa poti sa iti expui sentimentele. Mult succes, eu cred ca vei reusi?
Mulțumesc! Înseamnă mult pentru mine este încurajări.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
