Sper sa aveti rabdare sa cititi tot!
Am 25 de ani, am absolvt facultatea de mrk din cadrul ASE-ului si de un an si jumatate am niste probleme de care nu pot sa scap. Din cauza faptului ca nu reusesc sa imi gasesc de munca, nu am un grup de prieteni cu care sa ies la un suc, film, ma simt foarte singur si din cauza asta am ajuns sa am depresii si chiar ganduri de sinucidere. Initial ma gandeam ca o sa treaca dar din pacate nu este asa si este foarte nasol. Am depresii, uneori chiar am ochii plini de lacrimi si dupa cum v-am spus chiar ganduri de sinucidere. Mi-am pierdut orice speranta pentru tot si pentru toate. Am lucrat 3 luni la o firma dar dat fiind faptul ca eram foarte tacut nu vb mai deloc cu colegii de munca, cei de la firma nu mi-au mai prelungit contractul. Si reusisem sa imi gasesc acest job de abia anul trecut in oct 2011 desi eu incepusem sa imi caut de munca inca din august 2009. Si imi este greu sa cred ca im voi gasi un job prea curand.
Si totodata sunt destul de complexat, rareori spun ceea ce gandesc si intotdeauna imi este frica sa imi exprim o parere de frica sa nu fiu criticat pentru asta. Stau toata ziua in casa niciodata nu ies la un suc cu amici deoarece nu am asa ceva. Si ma simt foarte nasol. Am o parere foarte proasta despre propria persoana, ma simt mult inferior in raport cu ceilalti, ma simt foarte jos in raport cu ei, etc. SI nu stiu ce sa mai fac, chiar nu stiu. Pe durata celor 3 luni in care am lucrat parca parca nu mai eram asa ca ma rog nu mai stateam acasa. Ma duceam la servici si aveam de lucru si gandul nu mai imi statea la problemele personale. Dar de curand aceste stari au reinceput sa apara. Si e foarte nasol. Rareori am mintea limpede sa zic asa. De exemplu sambata era sa dea tramvaiul peste mine a oprit la jumatate de metru de mine, m-a injurat vatmanul de mama focului. Din cauza faptului ca aveam mintea in alta parte cand am traversat. Totodata starile astea ma faceau chiar si la jobul de care v-am zis sa imi stea mintea in alta parte decat la ce aveam de facut. Dar ma rog v-am spus pe durata celor 3 luni parca am fost ceva mai bine.
Nu am curajul sa spun cuiva cunoscut despre problemele pe care le am deoarece imi este frica ca cine stie ce o sa zica de mine, ca sunt batut in cap sau mai stiu eu cum si de aceea va adresez voua o intrebare: Ce sa fac ca sa scap de starile astea? Orice sfat e bine venit. Astept raspunsurile voastre.
Va multumesc!

Pai ai putea sa nu te mai gandesti la aceste ganduri dar ai putea sa-ti faci noi amici. Dar tu nu ai parinti? scuze pentru aceasta intrebare pentru ca ar putea sa te ajute si inca un sfat poti sa te duci la psihologul. Poate te-am ajutat

Atata timp cat esti un om normal, fara vreun handicap fizic, esti sanatos psihic, nu inteleg de unde vine neincrederea ta in propria persoana. Uita-te putin in jurul tau si vei realiza ca sunt multi oameni care nu au norocul tau, acela de a fi sanatosi si apti de munca. Totul sta in comunicare. Straduieste-te sa comunici mai mult, cu oricine si nu-ti fie teama sa povestesti despre problemele tale, in felul asta te vei simti mai linistit sufleteste. Ti-o spun pentru ca si eu fac acelasi lucru cand sunt suparata(cred ca ma stie si vanzatoarea de la market). Cu totii avem probleme, nelinisti, temeri, dar suntem oameni maturi avem intelepciunea necesara pentru a trece peste toate si a incerca sa le rezolvam. Tu nu trebuie sa te descurajezi si sa iti cauti iarasi un loc de munca. Ai o facultate buna si asta e un mare avantaj. Sunt sigura ca iti vei gasi de munca. Atunci cand il vei gasi, schimba-te putin fata de cum ai fost la locul precedent. Un zambet in plus, o stare pozitiva si sociabila, vor face ca cei din jurul tau sa te priveasca cu alti ochi. Nimeni nu vrea in cercul lui de prieteni un om posomorat, trist pentru ca vrem in jurul nostru stari pozitive care sa ne mai infrumuseteze zilele. Nu-ti fie teama de reactia celor din jurul tau, cu totii suntem oameni cu defecte si calitati. Sunt sigura ca vei reusi sa-ti faci viata altfel, doar trebuie sa-ti doresti din toata inima lucrul asta! Un suflet bun, sociabil si zambaret, nu are cum sa fie marginalizat de cei din jur, din contra! Schimba-ti putin atitudinea si gandirea, esti tanar si sunt sigura ca vei reusi sa ai o viata asa cum ti-o doresti!

Buna,
Aceste stari daca se agraveaza pot duce la depresii mai majore care o sa te afecteze mult mai mult pe viitor, de aceea ar trebui sa mergi la un psiholog, macar cateva sedinte pentru ca el stie ce sfaturi sa iti dea si cu siguranta o sa fi multumit de invataturile acestuia!
Cat despre faptul ca nu ai prieteni, intr-adevarm te cred ca e cam nasol, am avut si eu o perioada cand aveam atacuri de panica si am rupt legatura cu toata lumea, ma izolasem complet si nu mai aveam chef de iesit nicaieri, insa, am observat ca aceste stari nu imi fac bine si am inceput sa reiau legatura cu vechii prieteni, chiar daca nu aveam chef si chiar daca ma durea ceva, tot ieseam cu ei in oras, seara de seara, de cate ori ma suna cineva, oriunde sa mergem, nu i mai refuzam, si asa am ajuns iarasi la viata mea normala de dinainte! cu multi prieteni, chefuri, cluburi, etc!
In cearca sa iesi cu ceva vecini, sau fosti colegi, sau oricine, nu refuza nici o oferta pentru ca o sa cunosti persoane noi care te pot ajuta chiar si sa iti gasesti un loc de munca!
Poate ai o iubita, incearca sa vb cu ea despre asta, sigur o sa te inteleaga si o sa iti dea un sfat! daca nu ai, sigur stand in casa nu o so gasesti!
Asa ca, iesi cat mai mult, chiar daca nu ai chef si ai vrea sa stai doar in casa, te chinui sa iesi si tot o faci, ca daca o sa continui cu starile astea, pe viitor nu te vad prea bine, o sa ai mult de suferit!
Si gandeste-te ca viata e lunga si mai ai inca de trecut prin multe!
Bineinteles ca trebuia sa deschid si un slt subiect, despre sinucidere, cum sa te gandesti la asa ceva? parintii tai te-au crescut, te-au tinut in scoala, facultate si tu acum asa le multumesti?; uandu-ti viata? gandeste-te cati care sunt bolnavi, pe patul de moarte, se roaga la Dumnezeu sa le mai dea cateva zile de viata si tu care esti sanatos vrei sa mori? asta denota faptul ca psihicul tau e prea incarcat si chiar ai nevoie sa mergi neaparat la un psiholog! te rog, daca ai ocazia sa o faci cat de curand!
Sper ca te-am ajutat cat de cat si sper sa ti cont de ceea ce ti-am spus!
O zi frumoasa in continuare!

dacă reușești să te apropii de Dumnezeu, nici nu vei mai avea nevoie de prea mulți prieteni, în Dumnezeu, Creatorul său omul se regăsește cu adevărat, nimeni nu poate oferi cu adevărat fericirea și odihna necesară oricărei ființe umane decît Cel care l-a făcut și-i cunoaște toate cotloanele sufletului, e nevoie doar de puțină voință, și hotărîre, nu vezi, fără El ne uscăm ca și florile fără lumină!