Salut, stiu ca o sa sune ciudat ce va urma, dar simt ca nu mai rezist. Deci, am o mica (mare) problema, m.am atasat emotional de vocea din capul meu, am fost la 2 psihiatrii, unul din ei nu mi-a zis ce am si a vrut sa imi dea pastile (refuz pastilele, nu vreau sa devin dependent), iar celalalt a fortat.o pe mam sa ma interneze la psihiatrie, am fisa de internare, dar si de externare pentru ca am facut crize psihotice cum am ajuns in saloane si mi.am rugat mama sa ma scoata de acolo. Acea psihiatra a spus ca am depresie severa cu stari psihotice acute parca, nu stau bine cu memoria. De depresie am suferit, dar acum tind sa cred ca am tulburare bipolara cu psihotic, dar nu sunt medic sa ma afirm si am o doza de curiozitate in a afla ce am, numai ca am dezvoltat o intensa frica de socialzare, medici si vanzatori (nu stiu de ce, dar nu pot sa vorbes cu ei). E destul de grav avand in vedere ca innebunesc pe zi ce trece si ma consum pe prietenii mei depresivi incercand sa.i scot din starea in care am fost eu acum cativa ani. In fine, m.am gandid sa merg o saptamana intr.un loc izolat sa-mi adun gandurile, ma gandeam la o cabana la munte, dar nu am acea cabana 
. In fine, in afara de halucinatiile pe care le am cand intru in psihoza, mai am si o voce permanent in cap o am de dinainte sa fiu depresiva, cam de pe la 10 ani, incepuse cu un inocent,,e prieten imaginar, v.a trece", dar e real pentru mine si spun asta pentru ca prietenii mei spun ca,, nu e real, e doar in capul meu", este doar in capul meu, dar este real. Problema aici este ca ne certam, am dezvoltat o scarba fata de fiinta umana de cand a aparut (si sunt total constient ca apelez la oameni), nu pot iubi (stiu, suna ciudat, dar n.am pic de sintimente fata de nimeni, in afara de vocea din capul meu), iar faptul ca nu pot iubi ii afecteaza pe cei din jurul meu, ma acuza cum ca ii ranesc si ajung, iar, la ganduri suicidale. Deci, vreau sa aud niste sfaturi, va rog.
. In fine, in afara de halucinatiile pe care le am cand intru in psihoza, mai am si o voce permanent in cap o am de dinainte sa fiu depresiva, cam de pe la 10 ani, incepuse cu un inocent,,e prieten imaginar, v.a trece", dar e real pentru mine si spun asta pentru ca prietenii mei spun ca,, nu e real, e doar in capul meu", este doar in capul meu, dar este real. Problema aici este ca ne certam, am dezvoltat o scarba fata de fiinta umana de cand a aparut (si sunt total constient ca apelez la oameni), nu pot iubi (stiu, suna ciudat, dar n.am pic de sintimente fata de nimeni, in afara de vocea din capul meu), iar faptul ca nu pot iubi ii afecteaza pe cei din jurul meu, ma acuza cum ca ii ranesc si ajung, iar, la ganduri suicidale. Deci, vreau sa aud niste sfaturi, va rog. 
Ordonare:
Cronologică
Cred ca ar trebui sa-ti iei medicamentele. daca devii dependent, atunci poti merge la doctor sa rezolvati situatia.Acele pastile te vor vindeca de orice simptome cred, asculta de familie si cei apropiati si totul va fi ok.Insa nu inteleg un lucru:de ce ai vrea parerea unui strain despre ceva asa important, cand ai putea sa-ti intrebi prietenii(daca ai)sau familia, nu trebuie sa te certi cu ei, trebuie sa ai incredere in ei deoarece ei iti vor binele.
Răspunde
Nu sunt medic, dar din ce îmi descri tu, pare a fi vorba schizofrenie.
Presupun că ai lungi perioade de depresie, simți mirosuri ciudate, auzi și vezi oamenii care nu există, deseori suferi crize de paranoia. Aici intră și incoerența în limbaj, dar și faptul că haluginațiile preced depresia (depresia în sine poate că greșesc, dar nu cauzează haluginații). Alte chesti care intră în cadru simptomelor schizofreniei sunt răceala emoțională (pe care ai descris-o), și imposibilitatea de-a simți plăcere (mâncare, miros, interacțiuni sociale și sexuale). Oricum cele mai evidente simptome sunt haluginațiile, paranoia și incoerența de gândire și limbaj.
Încă ceva, ți s-a întâmplat să confuzi haluginațiile cu realitatea?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
