Salut.Sunt ateu si provin dintr-o familie de crestini ortodoxi, absolut toti sunt crestini si eu ma pomenesc sa fiu singurul ateu din toata familia (cine pateste aceleasi lucruri ca mine, stie despre ce vorbesc).Cel mai mult ma enerveaza cand parintii (mai ales maicamea) sta zece ani si se uita ca o nebuna la o icoana si incepe sa faca ca toate alea, si mereu urla la mine, sa ma inchin ca daca nu cred in Dumnezeu ma duc in iad si porcarii de-astea si eu ii zic da, ok, lasa-ma...Ma forteaza si sa merg la biserica cu ea -.-.Ma intreb, oare ea crede ca daca se roaga, nu i se mai intampla nimic rau sau chestii de-astea? In fine, cum as putea sa fac sa nu ma mai toace la cap cu ragetele ei la tablouri si cu obligatul de a merge la biserica?
P.Saca esti incuiat la cap si vi sa ma faci ateu si necredincios, pacatos, nu mai raspunde, te vei face de ras...

Din pacate nu stiu ce varsta ai, ca sa pot sa-ti dau un raspuns concret.Asa ca, o sa incerc doar sa te ajut cu un sfat.
Banuiesc, ca ai o varsta pana in 18 ani si din acest motiv,nu prea poti parasi casa parinteasca,ca sa-ti alegi tu singur drumul in viata.Dar,poti sa-i explici mamei,ca tu nu crezi in asa ceva,este libera ta alegere si nu poate sa-ti impuna o anumita religie,anumite reguli pe care le cere religia respectiva. Certandu-va,nu rezolvi nimic,mai ales ca stai in aceeasi casa si depinzi financiar de ei.
Poate,nici vocabularul tau nu este unul adecvat,ca sa inteleaga ca tu nu ii impartasesti aceasta credinta.
Cei religiosi,sunt atat de convinsi in sinea lor,de raul ce ti se poate intampla daca nu mergi la biserica,nu te inchini, nu faci plocoane in fata icoanelor si a popilor, deoarece nu sunt in stare sa-si infranga acele temeri, frici, de ziua de apoi.Atata teama li s-a insuflat in suflet prin toate predicile care se tin in biserica,incat nu pot sa mai aiba incredere in fortele si gandirea lor.
Cu ce sunt eu mai prejos,ca ateu,fata de un credincios,care incerc sa fac numai bine,sa ajut oamenii si animalele,sa iau apararea unuia care este asuprit pe nedrept,sa dau o farfurie de mancare unuia care are nevoie(si nu neaparat cersetorilor,care,multi profita de credinciosii ce dau de pomana). Cine este mai pacatos:cel care merge la biserica,se inchina si apoi vine acasa baut,isi bate nevasta si copii,altii violeaza,omoara,sau una ca mine,atee(sau unii sunt agnostici),care incearca sa faca bine,isi educa proprii copii,sa fie politicosi,demni,atenti la nevoile aproapelui?
Asa ca,din ceea ce am scris,alege ce poti sa discuti cu parintii tai,dar fara sa jignesti prin cuvintele,pe care le-ai postat in intrebare.
A fi credincios,sau nu,a fi adeptul unei anumite religii sau a alteia,este alegerea ta ca OM, minor sau major.
Sper, sa nu intre cineva cu mine in contradictie, asupra celor scrise, deoarece sunt atee convinsa si voi da ignor, celor care vor incerca "sa ma aduca pe calea cea dreapta"!

Credinta este un subiect delicat, tine de propria convingere si este influentata de educatie, de mediul de provenienta. Faptul ca toti din familie sunt credinciosi si tu nu, produce framantare in familia ta.Ca tu esti altfel. Desigur ca nu poti sa crezi in mod fortat si nu poti sa fii obligat sa faci asta. Dar credinta nu inseamna ca daca te rogi obtii neaparat tot ce-ti doresti si ca nu poti avea in viata incercari. Credinta este o cale care-ti ofera echilibru sufletesc, te ajuta in momente de cumpana sa aduni forta sa mergi mai departe.

Dacă e aşa de credincioasă cum spui tu că e, atunci nu va fi prea uşor să obţii ceea ce vrei de la ea. Totuşi, nu are niciun drept să te oblige să faci ceva ce nu vrei, chiar dacă e mama ta. Ai dreptul de a crede ce vrei tu, şi nu poţi fi forţat să ai un stil de viaţă în care nu te regăseşti. Încearcă să stai de vorbă cu ea şi să îi explici, cu calm, lucrurile astea. Spune-i că îi respecţi credinţa, atât a ei cât şi a celorlalţi din familia ta, şi nu ai intenţia de a îi necăji, dar pur şi simplu pe tine nu te atrage ideea de a crede într-o forţă divină, de a merge la biserică, de a te ruga, etc. Dacă e măcar puţin înţelegătoare, ar trebui să îţi accepte decizia, chiar dacă nu îi va conveni.

Baftă!

Tipule,stiu cum e, si eu sunt intr-o familie de ortodoxi dar eu nu cred in religie.Maica-mea face tot asa...o tine cu un Dumnezeu...dar eu i-am spus ca nu cred, trebuie sa te impui mereu.Eu cred in stiinta si i-am spus de ce e imposibil ca religia sa fie adevarata.Dar oamenii care cred asa in religie (cu obsesie) sunt neinteligenti, religia e irationala si prosteasca.Nu ai cum sa ii convingi pe ''credinciosii inraitii'' ca ei cred intr-o prostie.Sa nu-ti pese de credintele lor primitive, buvurate ca ai o inteligenta superioara.